Evolutia structurii de capital a tuturor companiilor active in Romania in ultimul deceniu reflecta o crestere a gradului de indatorare, in paralel cu diminuarea finantarii din surse interne (capital social si profituri reinvestite).

"Desi nivelul datoriilor raportate de toate companiile active in Romania a crescut, in ultimul deceniu, cu aproape 60% (de la 605 miliarde lei in anul 2007 la 965miliarde lei in 2018), capitalurile proprii au ramas aceleasi (351miliarde lei in 2008 si doar 375 miliarde lei in 2018). Astfel, gradul de indatorare al companiilor active in Romania a crescut de la 65% (in 2007) la 72% (anul trecut)", arata Iancu Guda, analist financiar, director general al Coface Credit Management Services si administrator independent in Consiliul de Administratie al BRD Asset Management.

Incertitudinea fiscala, instabilitatea politica si contextul impredictibil privind salarizarea muncii au alimentat mult conservatorism in randul companiilor pe parcursul ultimilor ani, care au preferat sa adopte o strategie de expectativa.

Mediul de afaceri a transferat, in ultimii ani, o parte semnificativa a creditului bancar catre cel comercial (credit furnizor), acest lucru fiind de natura sa intensifice relatiile intre companiile private deoarece comportamentul a fost unul generalizat. Astfel, potrivit datelor publicate de Iancu Guda, nivelul creditului acordat de catre intreg sectorul bancar companiilor private a fost de 77 miliarde lei in anul 2007, crescand cu doar 33 miliarde lei pana in 2018, la 110 miliarde lei. "Spre deosebire de acesta, creditul comercial, reprezentat de suma tuturor soldurilor furnizorilor pentru toate companiile active, s-a dublat in perioada analizata. Pe fondul acestor modificari structurale din economie, efectul de contagiune si propagare a unor socuri negative de la o companie catre alta este mult mai mare in prezent, comparativ cu perioada dinaintea crizei financiare anterioare. Practic, intrarea unei companii in insolventa genereaza, in momentul de fata, un soc negativ dublu catre furnizori (reprezentand intensitatea extinderii termenelor de plata intre companii in ultimii zece ani), compartiv cu cel inregistrat in anul 2008. Fenomenul este observat in practica atunci cand un client iti spune ca nu isi poate plati factura deoarece el, la randul lui, nu isi incaseaza creantele de la clientii sai (clientul clientului tau are o problema)", precizeaza analistul in cea mai recenta analiza publicata pe site-ul sau.

 

Conform lui Iancu Guda, principalele trei cauze care determina plafonarea intermedierii financiare in tara noastra sunt bancabilitatea redusa a companiilor active, in sensul ca situatia financiara a acestora nu le califica pentru accesarea unui credit (practic, doar 15% din companiile active sunt bancabile); preferinta companiilor pentru finantarea alternativa, mai ieftina si mai usor de obtinut, cu orientarea companiilor mici catre creditul furnizor si a marilor firme catre finantarea de la companii afiliate (parte din acelasi grup); cadrul fiscal impredictibil, care a descurajat mediul de afaceri sa-si asume proiecte importante de investitii pe termen lung. Astfel, companiile prefera sa se finanteze prin trezoreria interna alimentata de extinderea termenelor de plata catre furnizori.

"Principala implicatie a acestei evolutii este, astfel, cresterea gradului de indatorare si diminuarea capitalizarii, care face ca firmele active in Romania sa fie mai vulnerabile la fluctuatia costului de finantare si accesul la resursele externe. In al doilea rand, extinderea termenelor de plata catre furnizori alimenteaza cresterea gradului de interdependenta dintre companii si amplificarea riscului de contagiune. In al treilea rand, companiile active in Romania isi pierd independenta financiara din cauza capitalului de lucru negativ. Mai exact, soldul datoriilor pe termen scurt a depasit nivelul activelor circulante in fiecare din ultimii trei ani, aspect care nu era valabil acum zece ani. Practic, resursele financiare obtinute dupa vanzarea tuturor stocurilor, incasarea tuturor creantelor si trezoreria disponibila nu sunt suficiente pentru a acoperi nivelul datoriilor pe termen scurt. Aceasta inseamna ca firmele active in Romania si-au pierdut independenta financiara, deoarece sunt dependente de rostogolirea datoriilor pe termen scurt, aspect (necesar) pe care nu il pot controla", a explicat Iancu Guda.

In concluzie, analistul este de parere ca Romania concureaza intr-un "razboi" comercial foarte competitiv al afacerilor moderne cu firme fragile la fluctuatia costului de finantare, vulnerabile la riscul de contagiune pe canal comercial si dependente de rostogolirea datoriilor pe termen scurt, pentru ca si-au pierdut independenta financiara.