Decapitalizarea si supraindatorarea companiilor active in Romania, cuplate cu valorile negative ale capitalului de lucru, indica pierderea independentei financiare a mediului de afaceri activ in Romania, potrivit analistului financiar Iancu Guda. "Gestiunea financiara sanatoasa a unei companii presupune paritatea maturitatii activelor si a pasivelor, respectiv "regula de aur" a finantelor unei firme: nevoile permanente (activele fixe) sa fie acoperite prin surse permanente (capitaluri proprii si datorii pe termen lung), iar nevoile temporare (activele circulante) sa se acopere din surse temporare (datoriile pe termen scurt). Atunci cand o companie respecta aceasta regula, vom observa ca nivelul activelor circulante depaseste valoarea datoriilor pe termen scurt, diferenta pozitiva dintre acestea fiind denumita capitalul de lucru", explica Iancu Guda intr-un nou articol publicat pe site-ul sau.

Aproximativ 65% dintre companiile active in Romania nu indeplinesc aceasta regula la finalul anului 2018, deoarece au contractat datorii pe termen scurt pentru finantarea unor nevoi pe termen lung (investitii in activele fixe, rambursarea creditelor pe termen lung, plata dividendelor record din perioada 2016-2017, creditarea unor companii terte pe termen lung). De aceea, aceste firme si-au pierdut independenta financiara, deoarece nu isi pot onora toate datoriile pe termen scurt nici dupa monetizarea stocurilor si a creantelor (prin vanzarea si incasarea acestora). Practic, aceste companii sunt dependente de rostogolirea datoriilor pe termen scurt si depind de disponibilitatea creditorilor sa faca acest lucru (banci, furnizori, stat etc.), mai arata analistul.

 

Datoriile pe termen scurt depasesc activele circulante, ceea ce indica un capital de lucru negativ. Practic, numerarul obtinut din incasarea tuturor creantelor, vanzarea si incasarea tuturor stocurilor, recuperarea investitiilor pe termen scurt si trezoreria existenta nu pot acoperi toate datoriile pe termen scurt, ceea ce face foarte vulnerabila trezoreria companiei.

"Majoritatea companiilor cred ca este o strategie buna! Chiar si astazi, daca ma uit in realitatea din mediul de afaceri romanesc, observ ingrijorator de multi manageri care solicita echipei de gestiune a incasarilor un termen de colectare a creantelor de la clienti mai rapid, comparativ cu cel solicitat echipei de achizitii privind termenul de plata catre furnizori. Incasam mai repede si platim mai tarziu. Crezul general este ca aceasta strategie ajuta la imbunatatirea lichiditatii pe termen scurt… si este corect. Provocarea este ce faci cu aceste resurse financiare, si cat de eficient le folosesti. Pe termen lung, aceasta strategie dezvolta niste riscuri complexe alimentate de un cerc foarte vicios, iar atunci cand nu mai pot fi gestionate, declanseaza o avalansa a facturilor furnizorilor care nu mai pot fi onorate la termen. De aici, pana la deschiderea procedurii de insolventa, nu mai este decat un pas …", mai arata Inacu Guda, in analiza sa.

Din evolutia bilantului consolidat al tuturor companiilor active in Romania in ultimul deceniu reies cateva concluzii, care confirma pierderea independentei financiare:

Potrivit lui Iancu Guda, daca o companie abordeaza aceasta strategie, trebuie sa se asigure, in primul rand, ca comunica transparent cu furnizorii si negociaza conditiile de plata aferente pentru a sustine aceasta strategie. "Din experienta mea, foarte putine companii sunt transparente si prefera sa amane furnizorii la plata prin rotatie, in functie de: prioritatea furnizorului, interesul strategic viitor, istoricul parteneriatului sau, pur si simplu, in functie de cine tipa mai tare dupa bani (observ firme care platesc catre furnizori in ultimul moment, doar atunci cand respectivul furnizor depune o cerere de insolventa)", precizeaza analistul. In al doilea rand, compania trebuie sa se asigure ca investitiile respective genereaza venituri mai mari si mai profitabile (sau macar una din cele doua).