“De un an, o stafie bantuie spatiul public international. Ea poarta numele de “Marea resetare”, un concept promovat incepand cu 2020 de catre Forumul Economic de la Davos (WEF). Este un concept care, ulterior, a devenit subiectul preferat al teoriilor conspiratiei. Bulgarele a inceput sa fie rostogolit in aceasta directie de grupurile politice si de media apropiate fostului presedinte Trump, care au incercat sa scada astfel popularitatea presedintelui Biden, adeptul promovarii unor schimbari fundamentale la nivel global. Odata rostogolit, bulgarele conspirationist nu a facut decat sa fie amplificat si adaptat de miscarile ideologice din ambele extreme.” Daca sunteti interesati de punctul meu de vedere legat de curentul consiprationist atasat ideii de Marea Resetare va invit sa cititi postarea intitulata “Marea Resetare sau Marea Isterie?” Insa perspectiva pe care vreau sa v-o propun acum este cea a doua schimbari profunde de context carora Romania va trebui sa le faca fata in 3-4 ani, schimbari fara precedent, si care cred ca pot fi catalogate, fara teama de a exagera, ca o resetare a modului in care Romania va functiona. Resetarea unor variabile esentiale ale economiei va veni peste noi cu certitudine, iar lipsa de pregatire poate genera dezechilibre economice majore si o vulnerabilizare majora a Romaniei.

O prima mare resetare va fi legata de statutul pe care il are Romania in UE. Inca de dinainte de aderare si, ulterior, ca membru cu drepturi depline, Romania a beneficiat de programe de finantare masive din partea UE care au stat la baza dezvoltarii accelerate a tarii. Conform Ministerului Investitiilor si Proiectelor Europene, pana in primavara lui 2023, Romania primise de la UE, incepand cu momentul aderarii, o suma neta de 56 de miliarde de euro. Este o suma fara de care dezvoltarea economica a Romaniei nu ar fi fost posibila, in conditiile in care bugetul subdimensionat fie a neglijat in mod constant nevoia de finantare a dezvoltarii favorizand consumul, fie, atunci cand a finantat proiecte, a facut-o intr-un mod pagubos prin calitatea sau oportunitatea investitiilor. In prezent, programul PNRR ofera din nou o sursa generoasa de finantare a dezvoltarii economice, referitor la care Economistul-sef al BNR Valentin Lazea spunea ca e “cel mai bun program de tara pe care il avem, ca ne place, ca nu ne place (…)”. Conform ministrului de finante, pana in prezent, Romania a primit 9 miliarde de euro din PNRR si, cu conditia indeplinirii reformelor promise, urmeaza sa mai primeasca inca 19 miliarde pana in 2026. SI astfel am ajuns la momentul resetarii pentru economia Romaniei. Pentru ca, incepand cu 2026, robinetul finantarilor din partea UE se va inchide. Motivul este simplu si usor de anticipat: finantarea noilor aspiranti la statutul de membru al UE si, mai ales, finantarea efortului de reconstructie al Ucrainei. Suma necesara reconstructiei, estimata la peste 500 de miliarde de dolari, va fi asigurata intr-o buna masura de UE si SUA.  Asta va face ca, cel mai probabil, si Romania, alaturi de celelalte state membre, sa devina un contributor net la bugetul UE. Din acel moment, dezvoltarea Romaniei va fi finantata in primul rand din resurse interne. Va fi o schimbare totala de paradigma, o resetare a modului in care a fost finantata dezvoltarea din ultimele decenii ale Romaniei. Iar daca dorit sa aflati cum ar fi aratat Romania fara aceste finantari masive, este suficient sa priviti la dezvoltarea si nivelul de trai al tarilor din regiune care nu sunt membre ale UE. Si nu este vorba doar de preluarea de catre Romania a finantarii noilor proiecte de infrastructura sau energetice. Este vorba, in acelasi timp, si de intretinerea celor care, in tot acest timp, au fost create prin finantarea UE, dar care, de acum incolo, vor trebui sa fie intretinute prin finantare locala. Ca sa intelegeti mai bine ce vreau sa spun, priviti la autostrazile contruite cu bani europeni si ale caror benzi de rulare, instalatii de iluminat sau balustrade nu sunt reparate cu lunile sau anii. Pe masura ce reteaua de autostrazi se va mari cu finantare europeana, intretinerea lor va deveni din ce in ce mai costisitoare. A doua resetare economica va fi legata de faptul ca, tot incepand cu 2026, va incepe valul pensionarii “decreteilor”. Va fi un moment definitoriu pentru inversarea piramidei varstelor a populatiei din Romania. Cea mai numeroasa generatie a Romaniei, care in momentul de fata inca plateste pensiile celor varstnici, incepand cu 2026, pe masura pensionarii, va inceta sa plateasca si va incepe sa primeasca bani din bugetul de asigurari sociale. Se discuta mult zilele acestea despre masura in care reforma pensiilor publice planificata pentru a doua jumatate a acestui an va putea fi finantata de un buget avand deja unul dintre cele mai mari deficite din UE. Daca o astfel de reforma este deja greu de sustinut, resetarea adusa de pensionarea “decreteilor” va aduce o presiune bugetara teribila si de nesustinut pe marimea si structura actuala a bugetului. Ca sa intelegeti cat de dificil va fi de administrat “Marea Resetare” a Romaniei, fac precizarea ca, raportat la veniturile bugetare, Romania are in UE cel mai mare procent cu cheltuielile salariale din sectorul public (33%) si unul dintre cele mai mari procente cu cheltuielile de asigurari sociale (29%). Procente foarte mari, calculate din cel mai mic budget consolidat din UE raportat la marimea economiei. Asta inseamna ca finantarile suplimentare menite sa compenseze lipsa banilor UE si contributia la reconstructia Ucrainei nu vor putea fi sustinute in conditiile actuale. Plafonarea pensiilor sau a salariilor publice nu a fost niciodata pe placul si la indemana decidentilor politici. Atunci cand s-a facut, a fost consecinta presiunilor facute de finantatorii de ultima instanta a Romaniei.  Concluzia este una singura. Dincolo de 2026 nu ne vom mai putea dezvolta pe banii altora, iar numarul pensionarilor va exploda. “Marea Resetare” economica a Romaniei va presupune o dezvoltare predominant pe cont propriu prin fonduri publice si stimularea dezvoltarii accelerate (nu penalizarea) sectorului privat. Pentru ca acest lucru sa fie posibil, nepunand la socoteala 2024, mai avem doi ani ca sa eliminam risipa si sa crestem cu cel putin 25% veniturile bugetare. Iar raspunsul la intrebarea urmatoare va fi esential. Cine va plati?