Un raport al World Economic Forum (WEF) arata ca productia de ciment – ingredientul principal din structura betoanelor - a avut in 2018 o contributie de 7% la emisiile globale de gaze cu efect de sera. In prezent, echipe de cercetatori din intreaga lume depun eforturi pentru identificarea unor metode prin care sa se reduca efectul nociv asupra mediului exercitat de aceste materiale de constructii, una dintre cele mai importante realizari fiind reprezentata de dezvoltarea asa-numitului beton flexibil, ce are proprietatea de a bloca emisiile de dioxid de carbon. La momentul actual, betoanele constituie cel mai utilizat produs de constructii de pe Pamant, cu un consum anual estimat la 26 miliarde tone, mai arta raportul WEF, iar cifrele respective nu au sanse reale de a scadea in urmatoarele doua decenii. Acesta este motivul pentru care orice inovatie in domeniu ar putea exercita un impact ecologic semnificativ. La fel cum inginerii sunt preocupati de solutionarea unor probleme de infrastructura sau rezistenta a constructiilor, specialistii care se ocupa de tehnologia betoanelor au in vedere reducerea amprentei de carbon a acestora, iar una dintre cele mai eficiente metode este constituita de infuzia de dioxid de carbon in structura lor, care are inclusiv efecte secundare benefice, contribuind la cresterea rezistentei si a flexibilitatii produsului finit. Industria de profil este deja nerabdatoare sa fie martor al schimbarilor promise de noua administratie de la Washington care isi propune investitii masive in infrastructura si, concomitent, reduceri ale emisiilor de gaze cu efect de sera. In contextul dat, alternativa de a „incuia” dioxidul de carbon in structura betoanelor constituie deja o alternativa atragatoare si demna de luat in considerare. Intrucat 80% din emisiile respective provin din productia cimentului, specialistii cauta permanent solutii alternative de fabricatie. Produsele industriale secundare cum ar fi zgura de furnal sau cenusa de carbune sunt deja folosite pe scara larga pentru a limita consumul de ciment. De asemenea, liantii alternativi cum ar fi calcarul argilos calcinat pot avea un efect similar, cu un impact de 20% in planul amprentei de carbon. Dincolo de toate acestea, „capturarea” dioxidului de carbon in structura betonului previne intrarea acestuia in atmosfera. Concret, CO2 poate fi adaugat sub forma de agregat sau injectat in timpul amestecarii. Tratarea prin carbonatare, cum mai este cunoscut procesul respectiv, poate fi aplicata inclusiv dupa turnarea betonului. Practic, are loc transformarea gazului respectiv intr-o substanta minerala de tipul carbonatilor solizi, ce asigura cresterea rezistentei betonului. Aceasta inseamna diminuarea cantitatii necesare de ciment si, in mod automat, reducerea emisiilor. Calculele specialistilor indica pentru prefabricatele din beton (circa 30% din piata) o capacitate de absorbtie de 9,6% a dioxidului de carbon aferent productiei lor, iar betoanele turnate de 3,8%. Astfel, tehnologia respectiva ar putea genera reduceri anuale mai mari de 1,4 miliarde tone CO2. Pentru informatii suplimentare, click aici