Rata actuala de urbanizare a ajuns la momentul actual la cote fara precedent, ceea ce ridica numeroase probleme legate de disponibilitatea spatiilor locative din orase, in special a celor ieftine. Capacitatea de a achizitiona sau inchiria o locuinta este in prezent strans legata de posibilitatea de intretinere a acesteia, luand in considerare o serie de costuri aditionale legate de transport, infrastructura si servicii. De aceea, o locuinta disponibila la un pret mic si destul de ieftin de intretinut nu poate fi considerata in mod automat accesibila daca este situata la o distanta foarte mare de locul de munca sau de unitatile de invatamant. Desigur, conditiile de accesibilitate difera de la un oras la altul si de la un sistem economic la altul, dar elementul comun al problematicii respective este constituit de eforturile pe care autoritatile si organizatiile private din toate zonele globului le fac pentru a solutiona aceasta veritabila provocare. In anumite provincii din China, de exemplu, statul pune la dispozitia dezvoltatorilor terenuri in zonele periferice ale oraselor (unde expropierea suprafetelor agricole pentru constructii este interzisa), cu conditia ca acestia sa ofere in schimb arii similare destinate cultivarii plantelor dincolo de granitele orasului. In Australia, exista guverne locale care colaboreaza indeaproape cu entitati private si diverse grupuri comunitare pentru a realiza sau renova peste 23.000 de locuinte sociale. Solutia identificata in Los Angeles - SUA la provocarea urbanizarii a fost aceea de a facilita, prin lege, convertirea unor moteluri in spatii destinate oamenilor fara adapost, ceea ce duce la scaderea masiva a costurilor aferente unor asemenea actiuni. La nivel european, in Hamburg - Germania si Copenhaga - Danemarca s-a ajuns la solutia punerii in comun a activelor imobiliare publice si private intr-un fond locativ urban. Metoda respectiva prezinta avantajul disiparii riscurilor si beneficiilor, precum si pe cel al alinierii castigurilor obtinute de toate partile implicate. Pana in prezent s-a obtinut deja o simplificare a proceselor de dezvoltare a infrastructurii, fiind, de asemenea, inregistrate progrese notabile in ceea ce priveste planificarea si reglementarea utilizarii terenurilor. In Londra, costurile constructiilor au fost afectate direct de criza fortei de munca, ceea ce a dus la decizia infiintarii unei academii specializate aflate sub tutela primariei, care are rolul de a instrui specialisti care ulterior sa pregateasca viitorii profesionisti din domeniu si sa coopereze cu angajatorii din domeniu. Scopul final este acela de a asigura fondurile necesare pentru formarea bazei tehnico-materiale necesare educatiei, facand astfel procesul respectiv atractiv pentru aspiranti - in special pentru cei tineri. La Denver - SUA, inititiva „acoperisurilor verzi” a impus ca toate cladirile inalte sa fie dotate cu astfel de structuri sau, alternativ, cu panouri fotovoltaice. Desi costurile initiale sunt mai mari, acestea sunt rapid compensate de beneficiile pe termen lung aduse de scaderea nivelurilor de poluare a apei si aerului, respectiv de diminuarea facturilor la energie.

 

Expertii indieni au contribuit la randul lor la eforturile internationale prin dezvoltarea unui sistem ieftin de panouri din gips-carton ranforsat  cu fibre de sticla, realizat pe baza gipsului reciclat din deseurile rezultate din productia de fertilizatori pentru agricultura. Metoda reduce consumul de beton, otel si caramida, permitand executia unor cladiri de cel mult 10 niveluri. Autoritatile din Bulgaria au apelat la criteriul eligibilitatii, asigurand accesul la un numar de 150 de locuinte sociale doar acelora care nu au mai detinut vreo proprietate sau care obtin venituri inverioare unui nivel prestabilit. Solicitantii sunt clasificati in functie de statutul de angajat, nivelul de educatie, varsta si numarul de copii. In Bristol - Marea Britanie autoritatile publice au construit 160 de case pe terenul unei foste scoli, pentru acestea fiind stabilit un sistem multiplu de inchiriere, rezultat al eforturilor expertilor unei asociatii imobiliare, ai unei companii de investiitii si unui investitor privat. Modelul presupune vanzarea unor anumite constructii la pretul pietei libere si inchirierea altora fie in sistem de coproprietate, fie in cel de leasing (sau rent-to-buy). Schema este destinata in special angajatilor care lucreaza in afara orasului si nu au venituri suficiente pentru a se adapta conditiilor stricte din acesta. In fine, la Melbourne - Australia, universitatea din localitate sustine un proiect privat de dezvoltare in colaborare cu primaria si o serie de asociatii din regiune. Acesta presupune folosirea fondurilor obtinute din vanzarea unor apartamente in vederea subventionarii proceselor de ipotecare a unor locuinte sociale, pe baza modelului ipotecii cu plata amanata ce beneficiaza de rate mai mici si de amanari ale termenelor de rambursare. Un proiect similar s-a desfasurat in Totonto - Canada, de-a lungul a 20 de ani fiind livrate peste 6.000 de imobile „accesibile” in special din punct de vedere financiar.