Colectivul de autori de la Centrul pentru Studiul Democratiei (CSD) – Corina Murafa, Anca Sinea si George Jiglau – implicati in elaborarea celei mai cuprinzatoare cercetari din Romania pe subiectul saraciei energetice subliniaza intr-un nou raport, intitulat „Oportunitatea gazelor naturale in sectorul rezidential din Romania”, ca „asa cum puncteaza propunerile de strategie energetica, in ceea ce priveste incalzirea locuintelor, pretul net favorabil gazelor naturale fata de energia electrica il face mult mai competitiv pe cel dintai, chiar si in conditiile liberalizarii complete a preturilor pentru consumatorii finali”.

In plus, potrivit raportului, „cercetarea actualelor retele de distributie de gaze naturale, precum si a profilului economic al unitatilor administrativ-teritoriale din Romania indica oportunitati reale de extindere a retelei. Astfel, 72% dintre unitatile administrativ-teritoriale din Romania nu sunt conectate la gaz”.

„Conform datelor INS, 66% din populatie (aproximativ 14,7 milioane de locuitori) are acces la gaz, dar, potrivit raportului EPG, doar 44,2% sunt efectiv bransati la gaz (EPG, 2018), ceea ce ne indica o problema ce tine de saracia energetica in sensul mai larg al conceptului. Diferentele dintre cei care au acces la retelele de gaze naturale si cei care sunt efectiv bransati la acestea tin de costurile prea mari de racordare. Localitatile conectate la gaz sunt grupate preponderent in centrul tarii, pe o axa care conecteaza nord-vestul Romaniei, Podisul Transilvaniei (estul judetelor Cluj si Alba, judetul Mures si aproape in totalitate judetele Sibiu si Brasov), coborand apoi spre Dambovita, Prahova, Ilfov si Bucuresti. Teritoriul tarii din spatiul extracarpatic este cel mai putin acoperit de retea. In unele zone din nordul Moldovei, dar si in Buzau sau in jurul Capitalei, in ciuda unei densitati ridicate a populatiei si a proximitatii retelei de gaze naturale, multe localitati nu sunt racordate”, subliniaza autorii cercetarii.

Conform raportului si premiselor identificate de specialisti, „in mod cert, extinderea retelei presupune costuri semnificative, insa acestea pot fi justificate din perspectiva saraciei energetice si abordarii aspectelor ce tin de accesul la formele moderne de energie. Parerile expertilor consultati in cadrul panelului instrumentalizat pentru aceasta cercetare sunt mixte cu privire la oportunitatea socializarii acestor costuri, argumentul acestora fiind ca autoritatile au si alte posibilitati de finantare a unor astfel de lucrari, insuficient explorate pana acum. De altfel, in larga lor majoritate expertii consultati opineaza ca gazele naturale reprezinta un combustibil ideal pentru asigurarea tranzitiei energetice, existand insa si voci care puncteaza necesitatea unei treceri mai rapide catre energie regenerabila exclusiv”.

In ceea ce priveste studiul, in general, cei trei autori conchid ca „dupa ce am realizat timp de un an cea mai cuprinzatoare cercetare din Romania pe subiectul saraciei energetice, am realizat ca aceasta problematica economica si sociala complexa nu primeste, nici pe departe, atentia cuvenita. Autoritatile nu au adoptat nicio masura solida la mai bine de sase ani de cand aveau obligatia sa adopte un Plan National de Actiuni privind Saracia Energetica, in conditiile in care aproape 20% din romani traiesc in saracie energetica si numai 5% primesc ajutoare de incalzire, in cuantum mediu de 23 de lei pe luna. Actualmente, mai bine de jumatate din populatia tarii se incalzeste in conditii primitive, cu sobe alimentate de lemne, ale caror preturi sunt deopotriva prohibitive si volatile. Pot gazele naturale sa fie o alternativa pentru mediul rural? Dar pentru mediul urban, acolo unde multe localitati continua sa nu fie conectate la reteaua de gaz si unde sistemele de incalzire centralizata tip SACET sunt in declin? Acestea sunt doar cateva intrebari al caror raspuns poate fi identificat parcurgand paginile raportului”.

Cercetarea celor trei autori face apel atat la literatura de specialitate, cat si la baze extinse de date cu privire la alimentarea cu gaze naturale si la economia constructiilor, dar si la paneluri de experti internationali si nationali care au identificat raspunsuri la anumite intrebari prestabilite.

„Am citit cu un ochi critic proiectul de strategie energetica nationala (varianta din 2016) si completarile ulterioare din 2018, precum si diferitele documente legislative si de politici europene pentru a ne da seama incotro se pot indrepta gazele naturale in Romania si ce impact au diferitele decizii de politica energetica asupra consumatorului”, au mai precizat autorii cercetarii.

Centrul pentru Studiul Democratiei (CSD) este un think-tank infiintat in anul 2006 in cadrul Departamentului de Stiinte Politice, Facultatea de Stiinte Politice, Administrative si ale Comunicarii, Universitatea „Babes-Bolyai” (UBB) din Cluj-Napoca, in cadrul careia functioneaza in calitate de centru de cercetare acreditat. CSD a dezvoltat, de-a lungul timpului, proiecte de cercetare si analize, cu precadere din perspectiva comparata, cu o importanta componenta aplicata, pe teme ca: democratizare, migratie, etnicitate, educatie civica, design institutional sau comportament electoral. Colaborarile CSD acopera institutii precum Parlamentul Romaniei, Administratia Prezidentiala, institutii ale administratiei locale sau organizatii ale societatii civile. Echipa de cercetare a centrului reuneste cadre didactice si de cercetare din cadrul Departamentului de Stiinte Politice al FSPAC, colaboratori de la alte facultati din cadrul UBB, profesori din universitati partenere din strainatate si studenti doctoranzi din cadrul Departamentului de Stiinte Politice. Pentru a descarca studiul integral, click aici!