Impozitarea energiei poate sprijini eforturile de combatere a schimbarilor climatice, dar nivelurile actuale ale taxelor nu reflecta masura in care diferitele surse de energie polueaza. Intr-un document de analiza publicat astazi, Curtea de Conturi Europeana examineaza modul in care taxele pe energie, pretul stabilit pentru emisiile de dioxid de carbon si subventiile pentru energie contribuie la atingerea obiectivelor climatice ale UE.

Subventiile pentru energia din surse regenerabile au crescut aproape de patru ori in perioada 2008-2019, dar, pe de alta parte, subventiile pentru combustibilii fosili au ramas relativ stabile in ultimul deceniu, in pofida angajamentelor asumate de Comisia Europeana si de unele state membre de a le elimina treptat. Auditorii atrag atentia asupra provocarilor cu care se confrunta factorii de decizie: asigurarea unor niveluri de impozitare a energiei care sa fie consecvente intre sectoare si intre diferitii purtatori de energie, reducerea subventiilor pentru combustibilii fosili si reconcilierea obiectivelor climatice cu nevoile sociale.

„Impozitarea energiei, stabilirea pretului pentru emisiile de dioxid de carbon si subventiile pentru energie sunt instrumente importante pentru atingerea obiectivelor climatice. Principala provocare, in opinia noastra, consta in a gasi modalitatile de a consolida legaturile dintre masurile de reglementare si cele financiare si de a combina intr-un mod optim aceste doua tipuri de masuri”, a declarat domnul Viorel Stefan, membrul Curtii de Conturi Europene responsabil de acest document de analiza. „Prin analiza noastra, dorim sa contribuim la discutia pe tema preturilor la energie si a schimbarilor climatice si, in special, la viitoarea dezbatere privind propunerea de revizuire a Directivei privind impozitarea energiei.”

In cadrul Pactului verde european, strategie care urmareste sa transforme UE intr-o economie neutra din punct de vedere climatic pana in 2050, Comisia intentioneaza sa alinieze impozitarea energiei la obiectivele climatice. Uniunea Europeana se confrunta cu o serie de provocari in contextul revizuirii legislatiei in materie de impozitare a energiei, proces care va necesita, de asemenea, un acord unanim in cadrul Consiliului.

Una dintre provocari consta in asigurarea consecventei la nivelul de ansamblu al UE, precum si intre sectoare si intre diferitii purtatori de energie care anterior erau tratati mai favorabil. In temeiul actualei Directive privind impozitarea energiei, sursele de energie mai poluante pot avea un avantaj fiscal in comparatie cu sursele mai eficiente din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon: de exemplu, carbunele este impozitat mai putin decat gazul natural, iar unii combustibili fosili sunt impozitati semnificativ mai putin decat energia electrica. In plus, in timp ce majoritatea statelor membre impun taxe ridicate pe combustibili, exista mai multe state membre care mentin taxele aproape de nivelul minim stabilit de directiva si aceasta situatie poate denatura piata interna. Un nivel scazut al preturilor stabilite pentru emisiile de dioxid de carbon si al taxelor pe energie pentru combustibilii fosili contribuie la cresterea costurilor relative ale tehnologiilor mai verzi si intarzie tranzitia energetica.

Auditorii observa ca unele subventii pentru energie pot fi utilizate pentru a facilita tranzitia catre o economie cu emisii mai reduse de dioxid de carbon. In schimb, subventiile pentru combustibilii fosili franeaza o tranzitie energetica eficienta. Subventiile acordate de statele membre pentru combustibilii fosili se ridica, in total, la peste 55 de miliarde de euro pe an, iar 15 state membre cheltuiesc mai mult pe subventiile pentru combustibilii fosili decat pe subventiile pentru energia din surse regenerabile. Eliminarea treptata a subventiilor pentru combustibilii fosili pana in 2025, un obiectiv la care s-au angajat UE si statele sale membre, va constitui o tranzitie sociala si economica dificila. In special, perceptia unui tratament inechitabil pentru anumite grupuri sau sectoare poate da nastere unei opozitii fata de tranzitia catre o economiemai verde. De asemenea, impactul impozitarii energiei asupra gospodariilor poate fi semnificativ si poate antrena o rezistenta impotriva taxelor pe energie. Sumele cheltuite de gospodarii pentru energie (atat pentru incalzire, cat si pentru transport) variaza considerabil: in unele cazuri, precum cel al gospodariilor celor mai sarace din Cehia si din Slovacia, acestea ajung la peste 20 % din venitul lor. Pentru a reduce riscul de respingere a reformelor fiscale, auditorii atrag atentia asupra recomandarilor formulate deja de mai multe organizatii internationale, de exemplu reducerea altor taxe si aplicarea unor masuri de redistribuire, asigurandu-se totodata o mai mare transparenta cu privire la motivele care stau la baza reformelor si imbunatatindu-se comunicarea in acest sens.

In iulie 2021, in cadrul pachetului legislativ „Pregatiti pentru 55”, un ansamblu de propuneri menite sa ajute UE sa isi reduca cu 55 % emisiile de gaze cu efect de sera pana in 2030, Comisia a publicat o propunere de revizuire a Directivei privind impozitarea energiei. Aceasta permite in continuare statelor membre sa reduca ratele de impozitare a energiei pentru anumite sectoare, pe baza unor motive legate de mediu, de eficienta energetica sau de saracie energetica. Pachetul include, printre altele, o propunere de a extinde sistemul de comercializare a certificatelor de emisii la transportul maritim si introduce un sistem separat de comercializare a certificatelor de emisii pentru transportul rutier si pentru constructii. In cadrul actualului sistem, certificatele de emisii acordate cu titlu gratuit permit anumitor participanti la piata sa nu plateasca pentru o parte din emisiile de CO2 pe care le genereaza.

Eliminarea treptata a certificatelor gratuite, asociata cu riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon (si anume, cresterea emisiilor de gaze cu efect de sera ca urmare a transferarii productiei intro tara cu reguli mai laxe in materie de emisii), este insotita de propunerea de a introduce treptat Mecanismul de ajustare la frontiera in functie de carbon. Noul mecanism urmareste sa stabileasca un pret pentru emisiile de dioxid de carbon care provin din importurile de anumite marfuri. De asemenea, auditorii observa ca, in cadrul dezbaterilor cu privire la aceste propuneri, factorii de decizie ar trebui sa tina seama atat de obiectivele climatice, cat si de impactul social. Pentru informatii suplimentare, click aici!