Participarea Romaniei la summit-ul Consiliului Europei, organizat saptamana viitoare la Bruxelles, mai precis in intervalul 22-23 noiembrie 2012, ar putea reprezenta primul prilej in care tara noastra va folosi dreptul de veto pentru a respinge cele mai recente propuneri inaintate de presedintele acestui for, Herman Van Rompuy, ce vizeaza restrangerea drastica a fondurilor europene destinate statelor membre mai putin dezvoltate. In cursul zilei de ieri, premierul Victor Ponta a declarat ca propunerea recent prezentata de presedintele Van Rompuy, care presupune reducerea masiva a sumelor atat la politica agricola comuna, cat mai ales la fondurile de coeziune, este inacceptabila. "Din punctul de vedere al Guvernului Romaniei, propunerea recent prezentata de presedintele Herman Van Rompuy, care implica scaderi de fonduri atat pentru politica agricola comuna, cat si pentru politica de coeziune si introducerea unor criterii noi, defavorabile Romaniei, de stabilire a alocatiilor reprezinta o propunere inacceptabila si am prezentat presedintelui tarii aceasta opozitie ferma si nenegociabila a Romaniei, invocand inclusiv dreptul de veto al Romaniei", a precizat seful Executivului, dupa o intalnire pe tema participarii la summit, pe care a avut-o cu presedintele Traian Basescu. Discutiile dintre presedintele Romaniei si primul-ministru al Guvernului privind reprezentarea tarii noastre la Consiliul European au avut loc pe 15 noiembrie a.c. la Palatul Cotroceni, in urma consultarilor fiind luata decizia ca presedintele sa reprezinte Romania la aceasta reuniune la varf a Consiliului. Posibila "taiere" a bugetului destinat fondurilor structurale este un subiect de maxim interes pentru firmele din ramura de constructii (si nu numai), deoarece pe o piata locala si intr-o economie tot mai arida, insasi supravietuirea acestora, pe termen scurt, mediu si lung, depinde strict de atragerea unor sume cat mai mari de la UE pentru Romania. Daca se va proceda la aplicarea restrictiilor, existenta multor companii de profil va fi mai mult decat incerta, iar afirmatia potrivit careia in intervalul urmator s-ar putea observa in bransa un adevarat "val" de insolvente, falimente si restructurari ar putea deveni o realitate de necontestat. In cele ce urmeaza, se va analiza eventuala derulare a evenimentelor de la summit-ul european din 23 noiembrie a.c., care se anunta deja a fi extrem de tensionat, precum si optiunile aflate la indemana Romaniei, astfel incat tara noastra sa nu piarda fonduri importante – toate acestea urmand a avea un impact decisiv asupra firmelor din ramura de constructii.

Definind fara echivoc asa-numita "cale de urmat", ce a fost deja discutata pe 15 noiembrie 2012 cu ambasadorii statelor membre ale UE si care va fi supusa aprobarii Consiliului Europei, se pare tot mai mult ca Herman Van Rompuy, presedintele Consiliului European, dintr-un "arbitru impartial" s-a transformat doar intr-o «voce» extrem de influenta de promovare a intereselor partial exprimate ale comisiei Barroso II (ce isi finalizeaza mandatul in 2014, presupunandu-se ca nu va mai avea de gestionat bugetul multianual al UE). Mai precis, masurile propuse la nivel inalt servesc cu precadere interesele Partidului Popular European, majoritar in Parlamentul UE si, sub forma diverselor partide de orientare crestin-democrata ce il compun, aflat la guvernarea celor mai importante state comunitare, inclusiv in Germania. Practic, in noul document, ce va fi supus atentiei sefilor de state si de guverne prezenti la summit, sunt planificate reduceri substantiale de fonduri (-75 miliarde euro) pentru noul plan de cheltuieli multianuale al Uniunii Europene din perioada 2014-2020, ce depasesc cu mult masurile de ajustare planificate de presedintia actuala (cipriota) de natura politica a Consiliului Uniunii Europene (-50 miliarde euro), al carei mandat a fost oricum umbrit de agravarea datoriilor suverane din zona euro si de tensiunile politice si geo-strategice intre guvernul cipriot si Turcia. Astfel, este posibil ca pozitia expertilor acestei tari sa nu fi fost luata in serios de liderii UE, ce urmaresc (pentru a evita masurile de austeritate pana la urma inevitabile in tarile proprii) diminuarea drastica a bugetului multianual viitor. Cel mai probabil, "propunerea Rompuy" va fi impusa prin orice mijloace posibile de principalele forte motrice ale Uniunii, de vreme ce insusi statul Cipru – ce ar mai putea exercita o opozitie politica si pur simbolica – a solicitat, cu doar doua zile inainte de preluarea conducerii prin rotatie a UE, la 1 iulie 2012, un ajutor financiar pentru depasirea crizei financiare prin care trece, dupa ce Federatia Rusa ii mai acordase un imprumut in valoare de 2,5 miliarde de euro. Cei mai influenti factori de decizie din UE nu sunt incantati de idee si reactioneaza destul de dur atunci cand intr-o astfel de ecuatie intra o tara terta, in speta din afara spatiului comunitar – si cu atat mai mult Federatia Rusa – atitudinea ostila fata de asemenea tranzactii fiind motivata, implicit, de faptul ca statul care primeste ajutor financiar intra, de regula, intr-o relatie de dependenta fata de cel care-l ofera. Propunerea presedintelui Rompuy este privilegiata in fata celei cipriote, de slabiciunea careia s-a profitat in tot acest timp si se afla, astfel, in concordanta cu solicitarea principalilor contributori la bugetul UE, reprezentand un grup de state membre care include, printre altele, Germania, Olanda, Suedia si Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord. Potrivit cererii respective, propunerea de buget a Comisiei Europene ar trebui sa contina masuri de austeritate mult mai drastice, vizand reduceri ale cheltuielilor cu minimum 100 miliarde euro, pana la 150 miliarde euro. Aceasta cerinta este, de altfel, in acord si cu planul inaintat de SUA in vederea redresarii economice (macar treptate) a Europei, cei de la Washington aratand, insa, ca pentru rezolvarea completa si imediata a problemelor structurale ale UE ar fi nevoie de o suma totala de peste 2.000 miliarde euro. Analistii americani cred ca, in momentul in care Italia a ajuns in situatia de a avea nevoie de ajutor financiar (in ultima parte a anului 2011), un program realist de tip "bail-out" ar trebui deja sa insumeze 1.500 miliarde euro, din care Fondul European de Stabilitate Financiara (EFSF) reuneste doar 780 miliarde euro spre finele 2012. Bineinteles ca Statele Unite ale Americii au capacitatea financiara sa rezolve criza economica din Europa, insa administratia Obama a refuzat net sa se implice direct in acest sens si este putin probabil ca o va face in viitor, intrucat – desi recesiunea europeana a diminuat intrucatva cota electorala a actualului presedinte – acesta a fost reales pentru un nou mandat. Trebuie observat si ca, in contextul nevoii tot mai acute de finantare din zona euro (unde nu se aloca prea multe fonduri structurale), bugetul initial pentru intervalul 2014-2020 planificat de Comisia Europeana (sau mai exact asa-numitul cadru financiar multianual - MFF), stabilit la 1.033 miliarde euro (+5% fata de cel anterior, din perioada 2007-2013), nu mai pare a fi realist.

In calitate de reprezentant direct la Consiliul Europei si investit cu puteri depline de vot si de angajare a tarii noastre, presedintele Romaniei are de aceasta data in fata o misiune dificila, deoarece este posibil ca asa-numita "cale de mijloc" sau "diplomatica" sa nu mai constituie o optiune in actualele conditii, in care transarea problemei bugetare a devenit obligatorie. Practic, seful statului ar trebui sa aleaga intre interesele grupului politic european din care face parte in mod tacit (si care l-a sprijinit recent in demersul sau de a-si asigura mandatul la Palatul Cotroceni) si interesul national, asa cum a fost stabilit si de Romania, la data de 13 noiembrie a.c., la o intrunire gazduita de seful Parlamentului European, social-democratul Martin Schulz, la care au participat principalele 15 tari beneficiare de fonduri UE. Cu ocazia intalnirii, s-au stabilit coordonatele noii strategii politice comune a grupului denumit "prietenii coeziunii", solicitandu-se evident ca fondurile structurale sa nu fie ajustate mai mult decat alti indicatori bugetari. Nu este clar deocamdata ce decizie va lua seful statului, insa ar fi bine ca, de aceasta data, sa se alinieze dorintelor Romaniei, comune – de altfel – celor ale Poloniei si Portugaliei (ai caror prim-ministri, Donald Tusk si Pedro Passos Coelho, conduc grupul celor 15 tari), respectiv ale altor beneficiari de fonduri structurale si de coeziune: Bulgaria, Cipru, Cehia, Estonia, Grecia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Slovacia, Slovenia si Spania (plus Croatia, programata sa adere in curand la structura comunitara, pentru care se impun oricum costuri suplimentare). Insa toate aceste tari laolalta nu conteaza la fel de mult ca, de pilda, decizia politica luata in bloc a Germaniei sau Frantei, de exemplu, desi intre cancelarul federal si presedintele francez exista destule divergente, atat de opinie, cat si de alta natura. In cazul unei "defectiuni" din partea Frantei, Germania ar putea ramane izolata, desi acest fapt este improbabil de vreme ce de partea sa se vor situa tarile Benelux si cele nordice, precum si (posibil) Marea Britanie, care are, totusi, o atitudine complet diferita de a altor membri ai UE, fiind mai degraba "euro-sceptica" si protejandu-si interesele din Commonwealth, unde exista mult mai multe resurse naturale decat pe continentul european, zona de care factorii de decizie din Londra nu au fost niciodata prea atasati. Totusi, dupa discutia din 13 noiembrie 2012 a grupului de "prieteni ai coeziunii", s-au adus unele clarificari potrivit carora "batalia" privind noile masuri de austeritate se va muta, aproape inevitabil, in forul legislativ al Europei, unde probabil ca "propunerea Rompuy" va intampina dificultati de adoptare. Practic, Martin Schulz a aratat ca Parlamentul European isi exprima intreaga adeziune in ceea ce priveste nemodificarea actualei politici de coeziune, subliniind ca "restructurarea bugetului Uniunii Europene poate fi o masura populara in anumite tari membre (si mai ales in cea de origine a acestui om politic – n.r.), dar este absolut contraproductiva pentru atat de necesara relansare economica si pentru crearea noilor locuri de munca". La randul sau, Donald Tusk sustine ca, de vreme ce diminuarile bugetare par a fi inevitabile, statele din grupul celor 15 ("prietenii coeziunii") nu se pot opune masurilor de austeritate, insa solicita ca acestea "sa fie juste si aplicate intr-o maniera echilibrata pentru toate componentele bugetului UE si/sau ale politicilor europene". Insa echilibrul nu pare a fi cuvantul de ordine nici pentru "propunerea Rompuy", nici in cazul celei a presedintiei cipriote. Ambele versiuni ale MFF contin reduceri mai mult sau mai putin drastice la capitolul fondurilor structurale si in alte zone de interes pentru Romania si celelalte tari ce primesc astfel de stimulente, insa, in schimb, sunt inserate cheltuieli suplimentare de 30 miliarde euro in domenii neincluse in propunerea initiala a Comisiei Europene, ceea ce le clasifica drept costuri "neprevazute, neplanificate" si aflate in afara bugetului UE. Dintre acestea, se disting alocari pentru obiective "indragite" de anumite tari membre sau de comisarii din Bruxelles si care nu ar aduce niciun beneficiu tarilor mai putin dezvoltate, cum ar fi furnizarea unei sume de 20 miliarde euro pentru: programul de navigatie prin satelit al UE Galileo (6,65 miliarde euro in "propunerea Rompuy"), reactorul experimental de fisiune nucleara Iter (2,71 miliarde euro), programul propriu-zis de lansare a satelitilor orbitali GMES (4,94 miliarde euro) etc. In plus, integrarea Croatiei in Uniunea Europeana, planificata pentru luna iulie 2014, presupune costuri aditionale de 10 miliarde euro. Luni, 19 noiembrie 2012, Herman Van Rompuy va prezenta ministrilor de externe ai statelor membre ale UE propunerea sa de rectificare bugetara, dupa care, marti, acestia se vor reuni in Consiliul pentru Afaceri Generale, dedicat pregatirii summit-ului de importanta istorica, destinat in totalitate discutiilor privind avizarea noului MFF ce va guverna perioada 2014-2020. Poate ca de aceasta data pozitia Romaniei la cel mai inalt for al UE va fi mai transanta, insa – pe baza experientelor din trecutul apropiat sau mai indepartat – asteptarile nu sunt optimiste. Pentru informatii suplimentare, accesati www.europa.eu