In cadrul materialelor redactionale publicate in cadrul publicatiei TOP-Agenda Constructiilor au fost incluse cele mai recente date, analize si comentarii cu privire la stadiul actual si perspectivele derularii anchetelor antitrust pe diverse segmente ale pietei nationale si europene de constructii. Astfel, dintre domeniile vizate de autoritati se disting: sectorul fabricatiei de gips-carton, cel al fitingurilor din cupru, piata cimentului, comercializarea unor sisteme pentru tamplarie, respectiv segmentul national al lucrarilor de infrastructura rutiera. Oficialii Comisiei Europene, prin intermediul Directoratului General (DG) Concurenta, acorda o importanta deosebita operatiunilor antitrust, destructurand de-a lungul timpului mai multe carteluri ce influentau negativ piata materialelor de constructii. Din punct de vedere politic, aplicarea strategiei de restabilire a competitiei loiale ii revine comisarului european Joaquin Almunia, vicepresedinte al Comisiei Europene, managementul DG Concurenta fiind asigurat de directorul general Alexander Italianer (desemnat in aceasta functie in februarie 2010), impreuna cu directorii generali adjuncti Cecilio Madero Villarejo (pentru operatiuni antitrust), Bernd Langeheine (aprobarea fuziunilor dintre firme) si Gert-Jan Koopman (acordarea ajutorului de stat), astfel incat sa fie acoperite toate cele trei domenii de activitate ale institutiei. In cele ce urmeaza, este prezentata situatia actuala a celor mai importante investigatii, comunicata de oficialii UE, fiind evidentiate si cateva aspecte legislative importante. Cadrul european de reglementare din domeniu include norme specifice prin intermediul carora se legifereaza fiecare domeniu vizat, procedurile antitrust, cele privind cartelurile, metodele de avizare a fuziunilor si ajutoarele de stat fiind abordate in mod distinct. Din punct de vedere al primei componente, normele antitrust sunt cuprinse in cadrul unor instrumente juridice diferite. De altfel, prevederile de baza sunt incluse in tratatul privind functionarea Uniunii Europene, la care a aderat fiecare stat membru al UE si sunt respectate implicit in tot spatiul comunitar. Noi reglementari au fost adoptate ulterior de catre Consiliul Europei sau Comisia Europeana, unele dintre acestea definind principiile generale de aplicare a prevederilor tratatului si stabilind printre altele inclusiv competentele Comisiei in materie de investigatii. Alte reglementari permit sau interzic anumite tipuri de comportament concurential sau vizeaza sectoare economice distincte. In final, Comisia a adoptat mai multe documente care nu au putere de reglementare, sub forma de anunturi, ghiduri metodologice si altele, ce detaliaza politica dusa de comisarii europeni in domeniu sau interpreteaza specificatiile de baza ale normelor antitrust si se refera la aspecte procedurale, cum ar fi accesul la dosar. Regulile aplicabile autoritatilor antitrust, actualizate la 1 decembrie 2011, sunt cuprinse in doua volume, primul dintre acestea – care contine legislatia generala, cum ar fi prevederile tratatului de functionare a Uniunii Europene, deciziile Comisiei si Consiliului European etc. – avand 485 de pagini. Volumul al doilea, intitulat "Reguli specifice anumitor sectoare economice" descrie, in 207 pagini, prevederi speciale aplicabile in diverse domenii, cum ar fi: agricultura, asigurari, vehicule motorizate, servicii postale, transport, comunicatii electronice (retele si servicii) etc. In cadrul unei note explicative cu privire la autorizarea efectuarii inspectiilor inopinate la sediile companiilor suspectate de formarea unor carteluri sau de incalcarea prevederilor antitrust, se arata ca "reprezentantii firmelor vizate sunt obligati prin lege sa se supuna anchetei ordonate de Comisia Europeana, potrivit prevederilor art. 20, alin. (4) din Regulamentul Comisiei nr. 1/2003". Conform aceluiasi articol, la alin. (2) se mentioneaza ca "oficialii imputerniciti de Comisie, precum si persoanele care ii insotesc pe acestia, au dreptul sa intre in orice loc, pe orice teren si in orice mijloc de transport aflat in proprietatea agentilor economici suspectati, sa examineze documente si orice alte dovezi legate de afacerile derulate de companiile anchetate (indiferent de modul sau formatul in care datele respective sunt stocate), sa ridice sau sa obtina in orice forma copii sau extrase ale documentelor, sa sigileze/inchida centrele de afaceri ale companiilor anchetate pentru orice interval de timp necesar inspectiei, sa solicite oricarui membru al organizatiei explicatii despre fapte sau documente legate de obiectul investigatiei si sa efectueze inregistrari in acest sens (pe orice suport) etc.". Autoritatile cu atributii similare din statele membre UE vor asigura in mod activ asistenta persoanelor autorizate de Comisia Europeana sa efectueze inspectii, pentru ca acestea sa-si indeplineasca sarcinile ce le revin. In acest sens, autoritatile nationale competente au implicit aceleasi prerogative, reiterate la art. 20, alin. (2) din regulament. Inspectia si documentele analizate constituie in anumite cazuri subiectul secretului profesional si, daca intr-o anumita etapa a anchetei este necesara dezvaluirea unor informatii catre terti, oficialii UE vor coopera cu managerii societatilor vizate pentru a elabora o forma neconfidentiala de publicare a datelor respective. Pentru informatii suplimentare, click aici!