Cum de au ajuns romanii din marile orase sa se spele la lighean, ca pe vremea lui Ceausescu? De ce nu s-a investit in reteaua de termoficare, care este motivul pentru care CET-urile au ramas de  izbeliste in mare parte din tara? Cine sunt vinovatii pentru faptul ca romanii au ajuns dependenti de centralele termice de apartament? Intrebari care ii vizeaza, in primul rand, pe administratorii marilor orase, cei care au preluat, cu ochii inchisi si fara niciun plan de actiune, activitatea de termoficare de la fosta societate Termoelectrica.

 

Totul a inceput acum 20 ani, odata cu procesul de reorganizare al productiei de energie din Romania cand guvernul de atunci, presat pe de o parte de normele europene in materie de mediu iar pe de alta parte de FMI, pentru a stopa pierderile uriase ale marilor concerne de stat, a trecut la restructurarea Termoelectrica SA.  

Fara o strategie unitara, fara a lua in considerare studiile platite din fonduri PHARE, cele mai mari electrocentrale din Termolectrica au trecut la ministerul de resort sub forma unor societati comerciale (Rovinari, Turceni, Elcen etc). 

Restul filialelor Termoelectrica, sub influenta politicienilor, au trecut in patrimoniul oraselor unde erau amplasate. Potrivit HG 104/2002 si OPUG 78/2002, prin trecerea din domeniul privat al statului si din patrimoniul SC Termoelectrica SA in domeniul public al marilor orase, acestea au devenit societati comerciale cu actiuni detinute de municipii.

Operatiunea s-a derulat in mod gratuit, iar consiliile locale au preluat atat activele (instalatii, terenuri, cladiri etc.), cat si obligatiile financiare ale fostelor sucursale, multe dintre ele aflate intr-o stare de faliment mascat.

La vremea respectiva, primariile au infiintat societati care au preluat, in evidenta contabila la conturile de active, toate bunurile mobile si imobile, iar la pasiv cota parte din datoriile istorice ale Termolelectrica. In unele cazuri, transferul s-a facut insa fara toata documentatia necesara impusa de Legea 31 privind societatile comerciale.

"La Bacau, de exemplu, pentru preluarea bunurilor dupa infiintarea CET SA nu s-a semnat intre Municipiul Bacau si CET SA niciun protocol de predare-primire, bunurile fiind considerate de ambele parti ca apartinand societatii CET SA in baza actului de infiintare. O problema care, ulterior, a ajuns subiect de procese in justitie", a declarat Florin Dragomir, asociat coordonator al Sierra Quadrant, reprezentantul lichidatorului judiciar al CET SA Bacau.

Preluarea CET-urilor de catre administratia locala s-a dovedit, pentru comunitatile locale, un cadou otravit. Cum majoritatea oraselor aveau bugete insuficiente, iar necesarul de investitii in functionarea unitatilor de termoficare era urias, cele mai multe CET-uri au intrat, rand pe rand, in faliment (Bucuresti, Pitesti, Iasi, Brasov, Bacau, Oradea, Suceava). 

"Din pacate, in majoritatea cazurilor, am avut de-a face cu un management dezastruos, cu o lipsa crasa de viziune. Primariile au preluat CET-urile cu ochii inchisi, nu au investit in ele, n-au apelat la expertize independente, au subventionat cat au putut gigacaloria si astfel, pe fondul degradarii retelelor, problemele financiare s-au acumulat. A fost doar o problema de timp pana ce sa se ajunga la stadiul de faliment", a explicat Florin Dragomir.

"Bacaul este un exemplu in acest sens, la o scara mai mica fata de situatia din Bucuresti, dar pe aceleasi coordonate negative", a mai spus acesta.

Cu falimentul la usa, o serie de municipalitati au incercat diverse artificii, infiintand si falimentand societati comerciale pe banda rulanta, in tentativa de a scapa de datoriile catre furnizori. 

S-a intamplat inclusiv la Bucuresti, unde RADET a dat faliment, iar datoriile istorice, de peste 3,7 miliarde de lei, au ajuns subiect de disputa juridica intre municipalitate si furnizori. 

La Bacau, datoriile neachitate de CET SA, societate aflata in faliment, sunt de peste 20 milioane de euro si fac obiectul dosarului de faliment aflat in justitie.

In loc sa investeasca in reabilitarea CET-urilor si retelelor de distributie, multe dintre primarii au asteptat falimentul si au ales sa duca razboaie in justitie, in tentativa de a scapa de datorii si de a recupera terenurile, cladirile si celelalte active ale CET-urilor, cu gandul de a infiinta noi societati.

Unele au reusit, pe calea justitiei, sa revendice patrimoniul societatilor (Pitesti, Oradea, Brasov). Altele, precum cele din Iasi, Suceava si Bacau, au pierdut sau sunt pe cale sa faca acest lucru.

"Multe dintre deciziile luate in justitie sunt controversate, magistratii decizand in favoarea «statului», cu toate ca din dosare au lipsit documentele esentiale. Legile au fost interpretate intr-un mod cel putin original, in unele cazuri o hotarare de guvern fiind considerata mai puternica decat legea societatilor comerciale, exemplul de la Pitesti fiind poate cel mai relevant in materie", explica Florin Dragomir.

"In cazul de la Bacau, am reusit sa castigam prima runda contra Primariei in dosarul in care aceasta revendica intreg patrimoniul CET SA, compus din  aproape 68 ha teren si zeci de constructii si echipamente specifice productiei de energie termica si electrica. Autoritatile locale au infiintat CET SA cu un capital social de 53,8 milioane de lei - prin preluarea activului si pasivului Sucursalei Electrocentrale Bacau din cadrul Termoelectrica SA. Daca pasivul a fost preluat fara comentarii in bilantul societatii, despre activ au pretins, in 2015, ca ar fi al municipiului. Sentinta pe fond a demonstrat ca n-au dreptate. In dreptul civil, statul are aceleasi drepturi si obligatii ca orice alta parte, iar actul constitutiv este un contract de societate, cu drepturi si obligatii, capitalul social si alte elemente ce se mentioneaza in Registrul Comertului fiind opozabile tertilor", a declarat repezentantul lichidatorului judiciar al CET SA Bacau.

Un alt numitor comun al tuturor proceselor legate de CET-uri. Majoritatea covarsitoare a datoriilor sunt catre Ministerul Finantelor/ ANAF/ AVAS si ANRSPS. 

"Numai la CET Bacau, creantele statului depasesc 20 milioane de euro. Prin cererea reconventionala, am solicitat instantei ca, in cazul in care va admite actiunea Primariei, sa dispuna obligarea lor la plata pasivului preluat la data infiintarii. Nu poti lua inapoi activele daca nu pui in loc ceva, respectiv echivalentul lor valoric din pasiv", a mai declarat Dragomir.

La Bacau, decizia este in prima instanta, razboiul juridic urmand sa continue. La fel si la Bucuresti, unde disputa dintre ELCEN si Muncipalitate (RADET) a ajuns in fata judecatorilor.

Indiferent ca vorbim de Iasi, Brasov, Bacau, Constanta, Suceava sau de Bucuresti, situatia sistemelor de termoficare este similara, aproape de dezastru. 

La Bucuresti, principala problema o constituie starea retelei de termoficare. O retea de aproape 4.000 de kilometri de conducte, a doua ca marime din lume dupa cea din Moscova, in care peste 80% din conducte dateaza din anii ‘60-‘70 si necesita reparatii majore.

In prezent, din cauza gradului major de degradare a retelei de termoficare, ce poate fi comparata cu o galeata cu fundul spart, presiunea din conducte a scazut progresiv de la valori de 8 - 9 bari la 3,5 - 4 bari si chiar sub acest nivel.

Asa s-a ajuns ca ELCEN sa fie nevoita sa pompeze in retea pana la 2.000 de tone de apa de adaos/ ora, in conditiile in care, in 2016, cantitatea nu depasea 1.200 de tone.

Pe fondul degradarii conductelor, avariile au devenit din ce in ce mai dese, iar bucurestenii o simt pe pielea lor. Desi isi platesc facturile, multi dintre ei au ajuns sa se spele cu apa incalzita la aragaz.

Necesarul total de investitii este de peste 3 miliarde de euro numai in Bucuresti (ELCEN/ Termoenergetica). Si in celelalte orase din tara, investitiile necesare depasesc, cumulat, peste 7 miliarde de euro.

De unde bani? "Noile administratii locale, ce vor fi votate la alegerile locale, vor trebui, de voie de nevoie, sa gaseasca resursele bugetare, sa construiasca proiectele de finantare europeana pentru reabilitarea retelelor si a punctelor termice", spune Florin Dragomir.  

In plus, autoritatile trebuie sa gaseasca o solutie pentru functionarea sistemelor, mai ales ca, din 2021, subventiile la plata energiei termice vor fi eliminate. Decizia ar putea duce la triplarea cheltuielilor de intretinere, cel putin in Bucuresti.

"Inca din 2000-2004, Guvernul a avut la dispozitie studii de impact asupra situatiei sectorului de productie a energiei termoelectrice, din perspectiva aderarii la UE, cu toate datele concrete, inclusiv cu necesarul investitional si strategia de implementare. Oare degringolada centralelor termoelectrice reprezinta modul original al Romaniei de transpunere in practica al angajamentelor luate? Tot ce este posibil. Mai degraba acestea au fost nuci fierbinti plasate de la guvernare la alta, in stilul clasic romanesc. Sa speram ca, dupa alegeri si in perspectiva fondurilor uriase puse la dispozitie de UE, vom vedea proiecte concrete de sustinere a sistemului centralizat de termoficare, de salvare a acestui sector vital pentru societate", a incheiat Florin Dragomir.