Din cauza socurilor inerente din timpul recesiunii, veniturile incasate pot deveni inferioare cheltuielilor monetare (care ar trebui platite), companiile avand dificultati in respectarea termenelor de plata catre creditori. In acest context dificil, exista companii care nu se pot restructura (sau restructurarea posibila nu este suficienta), ceea ce determina incapacitatea de plata a obligatiilor scadente si deschiderea procedurii de insolventa! Pe de alta parte, exista firme care reusesc sa supravietuiasca, sau chiar sa beneficieze de oportunitatile existente in timpul recesiunii, si se dezvolta puternic pe termen lung. Acest fenomen nu este intamplator, companiile respective respectand cel putin una dintre conditiile enumerate mai jos pentru a putea supravietui.

O lista cu aceste solutii alternative in ordinea prioritatilor in care am observat ca se regasesc in mediul de afaceri activ in Romania:

Pe parcursul unui an o companie poate inregistra venituri incasate care sa fie inferioare cheltuielilor monetare, dar isi poate onora toate platile conform termenelor contractuale deoarece a acumulat rezerve de trezorerie ca urmare a activitatii desfasurate in anii trecuti.

Astfel, cu cat o companie are mai multi ani de activitate economica pentru care inregistreaza profituri reinvestite, cu atat poate depasi mai usor perioade mai putin favorabile. Din pacate majoritatea companiilor din Romania nu apeleaza la aceasta rezerva din simplul motiv ca aceasta nu exista! Aproximativ 40% din companiile locale au mai putin de patru ani de la momentul infiintarii.

Utilizarea constanta a rezervelor de numerar duce la epuizarea acestora, deci solutia nu este sustenabila pe termen lung. De asemenea, pastrarea unui numerar in exces doar pentru a fi pregatit in fata unor evenimente extreme a caror probabilitate de materializare este extrem de redusa, reprezinta o strategie financiara foarte defensiva care plafoneaza ritmul de crestere al companei la un nivel scazut.

Atunci cand veniturile incasate nu acopera cheltuielile monetare pe parcursul unui an, iar compania nu dispune de rezerve de trezorerie, atunci urmatorul lucru pe care il fac firmele romanesti este extinderea termenelor de plata catre furnizori. De obicei, aceasta strategie este abordata prin plata selectiva a furnizorilor, pe fondul rotatiei acestora in functie de importanta strategica a fiecaruia dintre ei. Amanarea simultana a tuturor furnizorilor in acelasi timp este foarte rar intalnita, deoarece trezeste suspiciuni in piata si alimenteaza neincrederea creditorilor.

Decelerarea ritmului de aprovizionare cu materie prima si marfuri de la furnizori poate reprezenta o solutie foarte buna pe termen scurt pentru reducerea cheltuielilor si conservarea lichiditatii. Astfel, compania respectiva vinde cu preponderenta din stocurile existente si genereaza un surplus de lichiditate.

Atunci cand gradul de colectare al veniturilor este scazut, iar incasarile nu sunt suficiente pentru acoperirea cheltuielilor monetare, companiile active in Romania recurg la presiuni asupra clientilor pentru reducerea termenelor de incasare.

Aceasta strategie poate aduce un aport de lichiditate pe termen scurt, dar amplifica riscurile de plafonare sau chiar reducere a vanzarilor pe termen lung, in conditiile in care clientii respectivi se pot orienta catre alte companii concurente.

In conditiile in care etapele anterioare nu reprezinta o alternativa, am observat ca urmatorul pas abordat de firmele active in Romania este orientarea catre atragerea unei finantari. Aceasta vine cu prioritate din zona institutiilor de credit, printr-o linie de finantare a capitalului de lucru. Mai pot exista situatii cand o companie contracteaza un imprumut pe termen scurt de la o entitate afiliata. Evident, capacitatea de atragere a datoriilor suplimentare este limitata la un anumit plafon, peste care institutiile de credit nu vor trece.

In urma unui inventar, se pot identifica toate activele care nu sunt esentiale pentru operatiunile companiei. Astfel, vanzarea acestora poate genera lichiditatea necesara pe termen scurt pentru a acoperi decalajul dintre veniturile incasate si cheltuielile monetare.

Din pacate aceasta optiune este ultima dintre alternativele la care apeleaza companiile care inregistreaza venituri incasate inferioare cheltuielilor monetare. De cele mai multe ori, nu vorbim despre o capitalizare prin suplimentarea capitalului social, ci incercarea de a gasi un investitor strategic care sa contribuie cu fonduri suplimentare in capitalul companiei (ex: fond de investitii, partener in afaceri, o alta companie cu interese sinergetice, etc.).

Cu exceptia ultimei solutii (cea referitoare la capitalizarea companiilor), alternativele enumerate anterior nu reprezinta decat niste solutii valabile pe termen scurt, pentru a putea depasi problemele temporare de lichiditate. Pentru a reveni la o dezvoltare sustenabila pe termen lung, companiile care intampina aceasta provocare trebuie sa fie capabile sa-si eficientizeze activitatea. Astfel, problema insuficientei veniturilor incasate comparativ cu nivelul cheltuielilor monetare poate fi depasita pe termen lung doar prin cresterea marjei de profitabilitate operationala si cresterea valorii adaugate oferite clientilor. Pentru informatii suplimentare, click aici!