Optimismul alimentat de incetarea pandemiei globale a fost zdruncinat anul trecut de socul invadarii Ucrainei de catre Rusia care a declansat cel mai mare razboi din Europa din ultimii 80 de ani. Consecintele imediate au fost cresterea preturilor la energie si la marfuri, cu accelerarea inflatiei generale, generand o multime de ingrijorari privind evolutia economiei. Un an mai tarziu putem constata ca masurile de ajustare pe care tarile europene au reusit sa le ia pentru a atenua problemele economice au fost peste asteptari. Recesiunea previzionata pentru zona euro a fost, din fericire, infirmata de Eurostat recent, in ciuda crizei energetice care a lovit continentul nostru mai puternic decat la nivel global, cu riscul de a produce schimbari masive in structura economica europeana, cu pierderi de competitivitate si de atractivitate ca locatie de productie.

 

Totusi, cresterea preturilor la energie afecteaza statele membre UE in grade diferite datorita politicilor lor energetice individuale: in timp ce costurile de productie in Franta sau in Spania, de exemplu, cresc relativ moderat, in alte tari precum Polonia presiunea este mare. Motivele tin de gradul de dependenta de petrolul si gazele rusesti ale fiecarui stat. Pe termen lung, astfel de diferente ar putea duce la schimbari structurale in peisajul industrial european. O consecinta fasta este accelerarea tranzitiei energetice, chiar daca pe termen scurt unele guverne au recurs mai mult decat inainte de izbucnirea razboiului la energie pe baza de combustibili fosili. Desi estimarile initiale privind impactul crizei energetice erau foarte pesimiste, evolutia din ultimul an demonstreaza ca efectele nu vor fi nici pe departe atat de grave, cum ar fi vehiculata dezindustrializare a Europei.

 

Daca ne referim la zona noastra geografica, este clar ca razboiul din Ucraina a pus ”reflectorul” asupra Europei Centrale si de Est si, implicit, asupra Romaniei. Liderii de afaceri din intreaga regiune se confrunta cu consecintele conflictului avand, in acelasi timp, un rol urias de jucat alaturi de factorii de decizie politica si de alti lideri. Deciziile de astazi vor modela viitorul pentru deceniile urmatoare, asa ca este incurajator sa vedem optimismul moderat si hotararea de a transforma, de a ajusta afacerile ca raspuns la criza, fie ca vorbim de tranzitie energetica, de relocari de productie sau de reorganizari ale lanturilor de aprovizionare.

In regiunea Europei Centrale si de Est, conform sondajului PwC CEO Survey din 2023, jumatate dintre directorii executivi se pregatesc pentru tranzitia catre noi surse de energie in urmatorii 10 ani, planificand investitii in noi surse alternative de energie in urmatoarele 12 luni. Este un semn bun care va spori si capacitatea companiilor de a raspunde provocarilor legate de clima.

Fiind langa Ucraina, regiunea Europei Centrale si de Est a fost initial, la declansarea razboiului, privita cu teama de investitori din cauza expunerii foarte mari la riscul instabilitatii geopolitice. Un bun exemplu al acestor preocupari a fost, la izbucnirea razboiului, piata valutara. Aceste ingrijorari s-au disipat destul de repede, nu pentru ca importanta razboiului s-a diminuat, ci pentru ca investitorii au realizat ca riscurile geopolitice sunt globale, nu locale si ca nu difera semnificativ de alte provocari majore cu care se confrunta societatea globala. Astfel, daca fluxul de investitii straine directe in regiune s-a diminuat in al doilea trimestru al anului 2022, atat din cauza razboiului, cat si ca parte dintr-un fenomen global legat de diversi factori, precum ratele mai mari ale dobanzilor, criza energetica, ulterior s-a redresat. In Romania, investitiile directe ale nerezidentilor au urcat cu 33,37% in 2022, la 10,69 miliarde de euro, comparativ cu 8 miliarde de euro in anul anterior, conform Bancii Nationale a Romaniei.

 

O alta consecinta a razboiului este aparitia unor noi rute comerciale si schimbari ale lantului de aprovizionare. Multe companii din Europa cauta sa diversifice aceste rute, din cauza riscului crescut de intrerupere a lanturilor de aprovizionare. De aceasta tendinta pot beneficia tari ca Romania, avand in vedere ca regiunea noastra a fost o destinatie importanta pentru nearshoring si offshoring pentru producatorii din Europa de Vest. Conform unei analize a retelei PwC, destinatiile de relocare in urma schimbarilor din lanturile de aprovizionare sunt in ordine Polonia, Germania, Turcia. Romania se afla pe locul 7 din aceasta perspectiva la nivel global, ceea ce este incurajator pentru tara noastra. Astfel, tara noastra poate beneficia de fenomenul de nearshoring la nivel mondial.

Concluzionand presiunile asupra mediului economic vor continua, implicatiile razboiului se vor resimti multi ani, daca nu chiar decenii, iar afacerile trebuie sa se adapteze si sa faca schimbari pentru a supravietui si a se dezvolta in acest context incert si riscant, uitandu-se la eventualele oportunitati.