- Proiectele de consolidare aduc mai multe tipuri de provocari. Din punct de vedere tehnic, una dintre principalele provocari este sa identifici solutia si materialele adecvate constructiei pe care o consolidezi. Atat solutiile, cat si materialele folosite trebuie sa fie in acord cu structura si specificul respectivei constructii.

O alta provocare este obtinerea unei functionalitati optime pentru o anumita cladire. In mod evident, nu se poate obtine o functionalitate similara cu cea a unei constructii pornite de la zero, pentru ca in cazul unei consolidari exista elemente vechi care trebuie pastrate. 

La constructiile valoroase, cum ar fi cele catalogate ca monumente istorice, un aspect specific consta in integrarea obiectelor conservate in solutia de ansamblu si protejarea lor. Nu avem voie sa alteram aceste elemente. Ele trebuie puse in siguranta, iar solutia aleasa trebuie sa ne asigure ca nu vor fi afectate in exploatare sau de un cutremur mai puternic.

Provocari apar si in timpul executiei lucrarilor de consolidare. In timp ce proiectantul porneste cu niste planuri de releveu general, realizate pe constructia care are inca toate finisajele - tencuieli, pardoseli, tavane -, executia consolidarilor se face insa atunci cand constructia este dezvelita si adusa intr-un stadiu similar celui „la rosu”, specific constructiilor noi. De multe ori, proiectantul nu are date despre proiectul initial al constructiei, despre modificarile ce au intervenit de-a lungul timpului, fapt care ingreuneaza procesul de proiectare. Din acest motiv, solutiile de detaliu incluse intr-un proiect de consolidare trebuie permanent adaptate in functie de descoperirile din timpul executiei. 

Ca proiectant, cred ca principala resursa care ne lipseste la un proiect de consolidare este timpul: pentru documentare, pentru aprofundarea problemelor, pentru cercetari in situ. Consolidarea nu este pentru oameni foarte grabiti. Aici trebuie rabdare si prudenta.

 

- Am fost implicat in trei proiecte majore de consolidare. Grand Hotel du Boulevard din Bucuresti, aflat acum in stadiu de finalizare, este monument istoric, iar fatada este protejata ca monument istoric integral. Se observa, de altfel, ca la fatada nu s-au facut decat reparatii si restaurari locale de elemente de arhitectura. In interior exista o scara-monument, protejata si ea integral, iar fosta sala de bal, care are picturi interioare, este acum in curs de restaurare cu ajutorul unor specialisti din Franta. Cele trei elemente au fost integral conservate, nefiind afectate de interventiile noastre. In acest proiect, Allied Engineers a asigurat proiectarea elementelor suplimentare de rezistenta si a elementelor de reconfigurare a circulatiilor orizontale si verticale. Am asigurat si suportul de structura pentru partea de arhitectura si de instalatii. Aici, o provocare a constituit-o spatiul foarte limitat, care a facut imposibil accesul echipamentelor mari. Cladirea este spectaculoasa si va fi unul dintre hotelurile de lux din Bucuresti. 

Pentru Hala Ford, ridicata in perioada interbelica - monument de arhitectura industriala al epocii respective, s-au obtinut avizele si autorizatiile de construire, iar acum incep lucrarile efective de executie. Constructia va fi readusa la aspectul interbelic, de hala industriala in care se asamblau masini Ford, cu pastrarea elementelor specificate de catre expertii atestati de Ministerul Culturii ca obiecte monument: fatadele de la corpul de birouri, scara de la corpul de birouri, fatada halei propriu-zise. Interiorul a fost demolat intre timp, iar luminatorul a fost demontat bucata cu bucata si va fi refacut. In rest, vor fi elemente noi. 

In ambele situatii, atat la Grand Hotel du Boulevard, cat si la Hala Ford, cuvantul principal l-au avut expertii Ministerului Culturii, cei care avizeaza solutia de consolidare: ei s-au asigurat ca nu sunt afectate elementele de valoare si tot ei sunt cei care au o vedere multidisciplinara asupra subiectului: ei vad si istoricul, nu doar structura, vad materialele folosite si au o imagine de ansamblu asupra intregii problematici.

Am lucrat si la cladirea din Bulevardul Ion C. Bratianu 10, unde, la o scara mai mica,  au existat aceleasi provocari ca la Grand Hotel du Boulevard. Doar ca la cladirea din Bulevardul Ion C. Bratianu 10 nu au existat elemente de finisaj interior deosebite de conservat. Acolo partea de fatada exterioara a trebuit conservata si toate bovindourile au trebuit puse in siguranta.

 

- Surprizele sunt legate de doua tipuri de necunoscute. Mai intai, starea elementelor ascunse, stare pe care nu o cunoastem decat in momentul in care cladirile sunt dezvelite. Aici intra, in general, elementele de planseu, mai ales la plansee din lemn, care de regula trebuie inlocuite sau consolidate substantial.

Apoi sunt chestiuni legate de fundatii. Pentru ca nu stim niciodata cum sunt fundatiile cu adevarat, pana nu le dezvelim. De exemplu, la Hala Ford am avut surpriza sa gasim fundatii foarte mari sub stalpi, ceea ce nu este tipic epocii, in timp ce la Grand Hotel du Boulevard nu am gasit fundatii sub zidarii. Asadar, tot ce nu se vede poate genera o surpriza pentru care solutiile propuse initial devin solutii finale doar dupa ce se verifica pe teren ca sunt adecvate  si pot fi aplicate. 

Intotdeauna ne asteptam sa apara probleme locale care necesita remediere, insa, la inceput, nu stim niciodata  cat de multe si cat de grave sunt. La Grand Hotel du Boulevard, de exemplu, am avut sute de mici reparatii la zidarii si la plansee. Ceea ce era de asteptat la cei 10.000 de metri patrati de cladire, 10.000 de metri patrati de planseu si inca aproape 15.000 de metri patrati de zidarie decopertata. 

Acestea sunt surprizele care nu pot fi evaluate de la inceput. Din acest punct de vedere, proiectele ar trebui din start sa aiba prevazuta adaptarea la situatia din teren. Trebuie inteles ca nu este vorba despre o cladire noua in care stii exact ce este de facut si unde anume se va face. Cand se desface o cladire in vederea consolidarii, trebuie sa fii acolo, pregatit sa adaptezi proiectul de consolidare la situatia din teren.

 

- Da. Este imposibil sa  calculezi in  avans un cost exact pentru lucrarile de consolidare. Se poate da mai curand o marja, insa nici aceea nu poate fi garantata. Nu poti garanta o cifra corecta nici la constructiile noi, pentru ca nu stii care este evolutia preturilor, dar poti garanta cantitatile de materiale. La consolidari, nici cantitatile nu pot fi garantate, pentru ca depind foarte mult de ceea ce vei gasi cu adevarat.

Aici este si o chestiune de abordare, pentru ca toata lumea se grabeste. Daca proiectele s-ar face mai intai la un nivel de concept, dupa care constructiile ar fi decopertate complet, s-ar cunoaste astfel sistemul de fundare, precum si o sumedenie de defecte locale inerente, ascunse de finisajul initial. Deci, daca s-ar putea strange de la inceput un volum mult mai mare de informatii cu care sa se porneasca proiectarea, atunci s-ar putea bugeta mai realist.

As mai face aici o paranteza, daca tot m-ati intrebat de bugete. Este pacat ca cei care risca investind in astfel de proiecte nu sunt sprijiniti mai puternic de autoritati – de exemplu, printr-o procedura mai usoara si mai scurta de avizare, sau, de ce nu, prin cateva aspecte legate de impozitare. Un monument istoric ca Grand Hotel du Boulevard nu este doar investitia beneficiarului, ci si o imagine de referinta pentru Bucuresti. 

 

- La cladirile care sunt foarte avariate, dar au fatade valoroase, ar trebui mers pe modelul parizian: pastram fatadele si, dincolo de fatada, demolam integral si refacem cu partiuri moderne. Asta inseamna functionalitate, inseamna siguranta structurala, inseamna si investitii mai mici, pentru ca mergi pe modele structurale simple, noi, repetitive. 

Dar decizia de investitie depinde si de rabdarea beneficiarului. De exemplu, investind in consolidarea unui imobil, acesta castiga in mod sigur mai putin decat daca ar investi intr-o constructie noua, similara ca suprafata si amplasament, timpul de executie pentru consolidare fiind mult mai mare decat cel pentru construirea unui imobil nou.

Acum 20 de ani, exista o reglementare conform careia, cel putin la investitiile de stat, daca bugetul alocat consolidarii era in jur de 70% din cel pentru o constructie noua, similara, se lua decizia de a nu se consolida. Din punctul nostru de vedere, necesitatea unei astfel de decizii ar trebui discutata in clipa in care procentul trece de jumatate, pentru ca o constructie dupa consolidare nu va fi niciodata la fel de functionala ca una noua.

 

- Abordari gresite ar fi cele legate de sisteme structurale care nu sunt adecvate. In executie exista trei factori care influenteaza rezultatul final: calitatea umana, calitatea materialelor si respectarea tehnologiilor. La consolidari, daca proiectul este bine facut, factorul principal il reprezinta calitatea oamenilor de pe santier, aptitudinea lor de a respecta tehnologiile propuse de proiectant si de a identifica problemele care trebuie corectate. Cel care executa consolidarea trebuie sa inteleaga putin mai mult decat altii, adica si filozofia din spatele proiectului. 

Ca in orice meserie, omul sfinteste locul. La o consolidare trebuie sa fii „evlavios” legat de constructie, altfel nu iese bine. Nu uitam ca, pentru aceeasi functiune, o constructie consolidata are, in general, aceeasi durata de exploatare ca o constructie noua – de obicei, 50 de ani. Adica elementele pe care noi le consolidam au trait deja 50-100-150 de ani si vrem, prin metode adecvate, sa le mai prelungim viata cu alti 50 de ani.

 

- Ca vom invata cat timp vom trai si intotdeauna vom afla lucruri noi. Ca nimeni nu le stie pe toate. Eu personal pot sa spun ca am avut norocul sa am contact cu oameni de la care am avut foarte mult de invatat. Vorbesc despre oamenii care au lucrat in consolidari: proiectanti, experti si profesori din mediul academic. Si voi continua sa invat pana la ultima cladire consolidata. 

 

- Cei buni dintre tinerii de astazi mi se par mai buni decat eram noi la varsta lor. Sunt mai deschisi la minte, au acces la tehnologii noi si la mai multe surse de informare. Si sunt mult mai curajosi. 

Generatia noastra, venind din sistemul comunist, si-a pastrat o anumita prudenta insuflata de regim, o anumita retinere. Varfurile generatiilor tinere de acum sunt foarte bune.  

Poate proportia acestor varfuri este mai mica, dar asta nu inseamna ca generatia actuala este o generatie pierduta. Nu este nici pe departe adevarat. Vor invata si ei ca nu le stiu pe toate, insa vor invata mai bine si mai repede decat am invatat noi.