Am tot tras de maneca guvernantii, avertizandu-i ca politica populista, tradusa prin majorari de salarii in sistemul public si cresterea pensiilor, e una falimentara. Dand la toata lumea dupa nevoi si nu dupa posibilitati, am ajuns la fundul sacului. Zilele trecute, am discutat si cu ministrul Finantelor, Orlando Teodorovici, si cu viceprim-ministrul Viorel Stefan, care mi-au confirmat ca suntem la limita cu deficitul bugetar. Parerea mea e, ca pe cash, cu mari eforturi, ne vom inchide, dar pe ESA vom iesi din plafonul de deficit de 3%, asumat prin Tratatul de la Maastricht. Ministrul Finantelor incearca, in al 12-lea ceas, sa promoveze unele masuri care sa conduca la reducerea posturilor din sectorul bugetar si implicit a fondului de salarii. Inghetarea angajarilor in sectorul public, in conditiile in care avem cu 500.000 de bugetari mai mult decat in 2004, ar reprezenta un bun inceput. Dar o atare masura nu va avea un impact bugetar semnificativ. A venit timpul sa ne asumam o reforma radicala a administratiei publice, locale si centrale, sa inventariem si sa dimensionam corect numarul de institutii si de posturi din sectorul public, sa evaluam fiecare angajat si functionar pe criterii de competenta si eficienta, personalul excedentar din sectorul bugetar urmand a fi preluat instantaneu de sectorul privat, care reclama un deficit de aproape 1 milion de angajati. Problema e ca nu prea le vine sa munceasca, dupa ce ani de zile au frecat menta, au tocat hartii si au plimbat aerul prin curtea sau pe holurile institutiilor publice.

PSD a gresit mult marind nesustenabil salariile si pensiile. Fondul de salarii a crescut de la 57 miliarde lei in 2016 la 69 miliarde lei in 2017, la 81 miliarde lei in 2018. Fondul de pensii a crescut de la 81 miliarde lei in 2016 la 89 miliarde lei in 2017 si la 99 miliarde lei in 2018. Cu alte cuvinte, vorbim de o crestere a fondului de salarii si de pensii cu 5 miliarde euro anual, echivalentul a patru autostrazi Comarnic-Brasov, sau cinci autostrazi Pitesti-Sibiu, 20 de spitale judetene noi cu 1.000 de paturi fiecare, sau 500 de scoli noi. Pe noua Lege a pensiilor, Fondul de pensii va creste cu inca 81 miliarde lei pana in 2022! Romania este singura tara din lume unde un salariat din sectorul public castiga mai mult decat un salariat din sectorul privat: 700 euro salariul mediu net in sectorul bugetar fata de 534 euro salariul mediu net in sectorul privat. Toata cresterea economica inregistrata de Romania in ultimii sase ani a fost risipita pe salarii, pensii, ajutoare sociale si de somaj.

Aruncand mai multi bani in piata, am crescut implicit si puterea de cumparare. Cererea de produse a depasit cu mult oferta economiei romanesti. Cata vreme am falimentat industria romaneasca, doar importurile puteau satisface aceasta nevoie de produse si servicii. Anul trecut, am importat bunuri si servicii de 75 miliarde euro si am exportat de 63,5 miliarde euro. A rezultat, deci, un deficit record de balanta comerciala de 12,5 miliarde euro. Nu am facut altceva decat sa finantam milioane de locuri de munca in afara Romaniei. In toti acesti ani, am sacrificat investitiile, singurele care puteau da sustenabilitate cresterii economice, care generau locuri noi de munca si venituri suplimentare la bugetul de stat. O inflatie de 5%, de doua ori mai mare decat media la nivel european, este tot o consecinta a acestei politici paguboase duse de Guvernul Romaniei in ultimii ani.

Oricat de multi bani i-ai da romanului, tot nu va fi multumit. Am intrat deja in rezervele statului de la BNR ca sa platim pomeni. Am ajuns la 100 miliarde euro datorie externa, plecand de la 0 in 1990. Doar in contul dobanzilor la datoria externa platim dobanzi de peste 3 miliarde euro anual. In 2018, Ministerul de Finante s-a imprumutat de pe piata interna cu 50 miliarde lei si de pe pietele externe cu 2 miliarde euro si 2 miliarde dolari! Romania se imprumuta din ce in ce mai greu si la costuri din ce in ce mai mari. Cu toate acestea, in sedinta de Guvern de vineri, s-a stabilit cresterea salariului minim brut diferentiat la 2.080 lei, respectiv 2.350 lei, de la 1 ianuarie 2019. Daca pana mai ieri Romania era atractiva pentru investitorii straini din perspectiva unei forte de munca ieftine, din ianuarie vom pierde si acest avantaj competitiv. Nu numai ca nu vor veni investitii noi, dar e foarte probabil ca multi investitori prezenti in Romania sa se retraga, ca urmare a cresterii costului cu forta de munca, urmand a-si reloca businessurile in tari mai prietenoase din acest punct de vedere.

Sa nu uitam ca 2019 si 2020 sunt doi ani electorali cu patru randuri de alegeri: europarlamentare, prezidentiale, locale si parlamentare. Indiferent cine va guverna in aceasta perioada, va sacrifica reforma statului si a marilor sisteme publice, preferand sa finanteze in exces cele doua mari bazine electorale: bugetarii si pensionarii. De 30 de ani suntem intr-o interminabila campanie electorala si intrecere socialista in a arunca cu pomeni in anumite segmente sociale, in detrimentul altora si, in primul rand, in detrimentul Romaniei.Reforma poate sa mai astepte.