Dupa ce au aparut datele proaste referitoare la cresterea economica, un prieten economist mi-a spus ca daca cu un deficit bugetar tot mai mare, cresterea economica se sufoca, inseamna ca avem probleme majore cu activitatea economica.

Intr-adevar, un deficit bugetar mai mare sprijina cresterea economica, iar daca economia functioneaza la potential sau peste, o crestere a deficitului care determina un impuls fiscal pozitiv, produce inflatie si contribuie la deteriorarea contului curent al balantei de plati externe.

Nu putem sti cu precizie in timp real daca aceasta conditie este indeplinita. Dar, intr-adevar, putem sa ne intrebam, daca nu cumva avem probleme mari cu activitatea economica, avand in vedere ca, desi deficitul bugetar este de 6-7% din PIB, productia a crescut in trimestrul al doilea comparativ cu primul trimestru, cu doar 0,1 la suta.

Interesul meu aici nu este insa cresterea economica in sine, pe termen scurt, pentru care avem la dispozitie o serie de indicatori cu frecventa mare cu ajutorul carora ne putem forma o opinie; apoi, in prima parte a lui septembrie vom sti mai multe despre cum au contribuit investitiile, exportul net, consumul si variatia stocurilor la cresterea economica. Acesti indicatori contin atat influente directe, cat si influente indirecte determinate de evolutia deficitului bugetar. Aici accentul analizei noastre calitative este asupra influentei pe care deficitul bugetar o poate exercita asupra cresterii economice si asupra componentelor acesteia.

Ceea ce vreau sa arat este ca, in anumite conditii, chiar nivelul nesustenabil de mare al deficitului bugetar poate contribui la incetinirea cresterii economice. In acest caz, nu limitam analiza la efectul direct al masurilor fiscale discretionare pe care le reflecta impulsul fiscal. Analiza trebuie extinsa pentru a cuprinde anticipatiile fiscale pe care le creeaza perceptiile ca deficitul bugetar este nesustenabil de prea multa vreme si ca un moment de corectie se apropie. In continuare voi discuta cum ar putea aparea acest efect.

La inceput, asa cum ne spun unele teorii, cum sunt cea keynesista sau teoria ciclului real de afaceri, initierea sau cresterea deficitului bugetar poate stimula cresterea economica. Dar daca ajunge si persista la niveluri pe care tot mai multi actori economici le considera nesustenabile, in anumite circumstante, deficitul bugetar poate provoca incetinirea cresterii economice sau chiar recesiune.

Odata ce se formeaza anticipatiile ca deficitul este nesustenabil si ca autoritatile vor actiona pentru a-l reduce, ceea ce conteaza pentru deciziile de afaceri este formula de reducere si calendarul masurilor. Ce masuri se vor adopta pentru reducerea deficitului? Aceasta intrebare va fi permanent in mintea tuturor consumatorilor si in mintea tuturor decidentilor din firme.

Amanarea pentru o perioada relativ scurta a raspunsului nu provoaca efecte semnificative. Investitorii continua sa finanteze deficitul, fiind convinsi ca guvernul va anunta si masurile de aducere a sustenabilitatii in finantele sale, iar consumatorii si firmele isi continua activitatea cu aceeasi ipoteza. Insa, pe masura ce trece timpul fara sa apara un raspuns credibil referitor la formula de reducere a deficitului si la perioada de ajustare, ar putea aparea doua efecte.

Unul dintre aceste efecte este cresterea consumului pentru bunuri din import. Am mai discutat acest efect atunci cand prin anii 2015-2017 a fost redusa taxa pe valoarea adaugata (TVA), reducere ce insemna venituri personale mai mari si, cel putin la inceput, un consum din import mai mare. In ultima perioada, la cresterea deficitului bugetar au contribuit si cresterile relativ mari ale salariilor in sectorul public, pornind de la cresterea inflatiei peste tot in lume; daca, justificat sau nu, salariile cresc mai repede in sectorul public decat in cel privat, ele vor antrena un efect de imitatie in sectorul firmelor. Fara a creste salariile, sectorul privat va pierde forta de munca de inalta calificare in favoarea sectorului public.

Data fiind capacitatea redusa a productiei interne de a acomoda cererea excedentara, cu cat cresc salariile mai mult, cu atat se adanceste deficitul balantei comerciale, care va contribui negativ la cresterea economica. Astfel, putem vedea o crestere relativ mare a consumului, dar o crestere relativ mica a PIB. In Romania, de ceva vreme, datele confirma ca deficitul balantei comerciale contribuie negativ la cresterea economica.  

O a doua ruta prin care un deficit bugetar ce a persistat indelung la niveluri nesustenabile poate contribui la incetinirea cresterii economice este stresul decizional. Pe masura ce timpul trece si devine evident ca un pachet de masuri va fi conceput pentru a corecta deficitul bugetar, va aparea mai intai amanarea deciziilor referitoare la planurile de afaceri ale firmelor. Mai mult, daca exista masuri partiale care nu au reusit sa reduca deficitul bugetar, dar au fost centrate pe cresterea impozitelor sectorului de afaceri, anxietatea decizionala creste.

Unele masuri decise in octombrie 2023 au fost percepute de sectorul privat ca fiind foarte dure la adresa sa. In ciuda tuturor acelor masuri proiectate sa il reduca, deficitul bugetar al guvernului a continuat sa creasca peste asteptari. Datele arata ca veniturile din impozite au crescut in prima parte a anului 2024 comparativ cu anii anteriori, inclusiv pentru ca au fost colectate mai bine, dar cheltuielile au crescut relativ mai rapid.

Incet incet, pe masura ce s-a concretizat cresterea deficitului bugetar in anul electoral, dupa o perioada anterioara de cativa ani in care, de asemenea, acesta a crescut sau a ramas la niveluri nesustenabile, a devenit clar ca o ajustare va urma abia dupa alegeri. Fiecare firma a devenit preocupata de ce va face guvernul. Va centra programul sau pe reducerea cheltuielilor publice, pe cresterea impozitelor sau care va fi combinatia de masuri? Iar daca impozitele vor juca rolul central, ce noi impozite vor fi introduse si care dintre ele vor creste?

Aceasta a marit stresul decizional si a generat anticipatiile ca duritatea masurilor creste cu atat mai mult cu cat intarzierea ajustarilor a dus la un dezechilibru tot mai mare in bugetul guvernului. Odata ce mintile noastre au inceput sa aiba in fundal aceasta problema, orizonturile de decizie s-au apropiat si continua sa se apropie de prezent. Primele care incetinesc in acest proces sunt afacerile si investitiile. Deja vedem ca productia industriala a scazut. La aceasta scadere au contribuit mai multi factori, si eu cred ca incertitudinea referitoare la componenta fiscala a mediului de afaceri este printre ei.

In special, firmele mici si consumatorii se ghideaza in mare masura dupa filozofia „bani albi pentru zile negre”. Aceasta atitudine precauta generata de ingrijorarile referitoare la sustenabilitatea deficitului bugetar si la masurile concrete ce ar putea fi propuse de guvern pentru a-l reduce contribuie la incetinirea cresterii economice. Treptat, ceea ce porneste ca o preocupare a sectorului firmelor se extinde si la consumatori. Inclusiv sectorul bugetar incepe sa aiba preocupari referitor la ce va face guvernul cu privire la salariile din sectorul public si la ocuparea fortei de munca. In cele din urma, chiar si cresterea consumului se incetineste.

Din perspectiva descrisa, riscul ca incetinirea economica sa apara chiar in anul electoral a crescut cu atat mai mult cu cat deficitul bugetar a fost pentru mai mult timp la niveluri nesustenabile in anii precedenti, fara a se anunta o reteta clara de reducere a deficitului si un calendar clar cu incepere imediata. In aceste conditii, cu cat deficitul bugetar s-a indepartat de o anumita tinta si ne-am apropiat de anul alegerilor, cu atat a devenit mai clar ca masurile de reducere a deficitului bugetar vor fi mai dureroase si se vor aplica dupa alegeri.

Cu alte cuvinte, din perspectiva descrisa aici, era clar ca amanarea prelungita a corectiilor unui deficit bugetar nesustenabil si in crestere va determina amplificarea ingrijorarilor, amanarea planurilor ambitioase de afaceri si amanarea, in final, a unei parti a consumului prezent pentru o perioada viitoare, marind, odata cu trecerea timpului, probabilitatea ca incetinirea economica sa apara.

In virtutea rationamentelor pe care le-am prezentat, apare limpede ca strategia de a amana adoptarea masurilor fiscale de reducere a deficitului pentru anul ulterior alegerilor parlamentare este foarte riscanta. In mod particular, probabilitatea ca o contributie la incetinirea cresterii economice sa vina chiar din adaptarea comportamentelor consumatorilor si firmelor la incertitudinea referitoare la masurile de reducere a deficitului bugetar si la calendarul acestora sa apara chiar in anul electoral era mare si, in opinia mea, ea s-a materializat deja.

Incertitudinea referitoare la natura si la posibilitatea efectuarii la timp a ajustarilor fiscale a avut radacina in chiar solutia de a avea o coalitie politica bazata pe rotatia premierilor. Coalitia respectiva a fost probabil o solutie necesara si buna din perspectiva politica si geostrategica, dar a avut sanse minime de a fi o solutie pentru reducerea deficitului bugetar. Experienta primelor noua luni ale anului 2009 a aratat ca o coalitie de partide cu orientari doctrinare opuse nu a putut implementa reforme fiscale viabile, chiar daca a fost proiectata sa fie condusa de un singur premier. Era de asteptat ca o coalitie similara, dar proiectata sa fie condusa prin rotatie, mai intai de un premier liberal si apoi de unui social democrat, cu atat mai mult va intarzia reforma.

Orice masuri de ajustare necesita o perioada de pregatire si au costuri. Astfel, masurile impuse de premierul liberal ar fi fost privite ca pregatirea unui teren minat pentru urmatorul premier, care ar fi condus guvernul din iunie 2023 pana in decembrie 2024, adica intr-o perioada „electorala”. Era previzibil ca ajustarile majore vor fi amanate pentru mandatul urmatorului premier. Ajustarile fiscale din octombrie 2023 au reprezentat un pas in directia ajustarii necesare, dar au fost excesive in a plasa povara ajustarii pe umerii sectorului privat, in timp ce sectorul bugetar nu a suferit reforme notabile. Asa cum era previzibil, s-a obtinut o crestere a veniturilor bugetare in 2024, iar cheltuielile publice, in special cele curente, au continuat sa creasca chiar mai rapid.

Ajustarile promovate in Octombrie 2023 par ca au fost concepute, in buna masura, ca parte din ceea ce ex post pare sa fi fost o strategie elaborata sa acopere perioada de pana la alegerile parlamentare si prezidentiale din 2024, ce a incercat sa accelereze nominal cresterea economica mai mult decat largeste deficitul bugetar, astfel incat sa se obtina o reducere a ponderii deficitului bugetar in PIB. Indiferent daca au fost rodul unei strategii sau nu, deciziile de a creste unele impozite si de a permite continuarea cresterii cheltuielilor cu speranta ca vor putea totusi ramane sub control au contribuit, contrar asteptarilor celor ce le-au luat, la largirea deficitului si la incetinirea cresterii economice prin distorsiunile suplimentare pe care le-a introdus in comportamentele microeconomice si, de aici, in alocarea resurselor.

Unul dintre efectele incetinirii cresterii economice este chiar cresterea ponderii deficitului bugetar in PIB. Aceasta va amplifica si mai mult stresul decizional si va continua sa duca la amanarea unor activitati private. Oricare va fi cresterea economica pentru anul 2024, ea va fi mai mica decat ar fi putut fi in conditiile in care guvernul nu ar fi introdus incertitudinea referitoare la masurile si calendarul de reducere a deficitului bugetar. Nu inseamna totusi ca investitorii nu vor continua sa finanteze deficitul bugetar crescut. Finantarea nu va fi intrerupta decat daca ar aparea o criza economica la nivel mondial. Dar, costurile finantarii vor continua sa creasca pe masura amplificarii deficitelor macroeconomice.

Lipsa unui program clar si credibil de reducere a deficitelor bugetare, cu impulsuri fiscale negative, nu a contribuit doar la impingerea perioadei de incetinire a cresterii economice catre anul electoral. Amanarea indefinita a anuntarii unui program de temperare a anticipatiilor fiscale a contribuit, alaturi de alti factori, la prelungirea perioadei in care inflatia a ramas la niveluri relativ inalte, deoarece a contribuit pozitiv (cu plus) la formarea anticipatiilor inflationiste.

Daca s-ar fi implementat mai devreme un program de reducere a deficitului bugetar structural care ar fi stabilizat anticipatiile fiscale, probabil ca deciziile recente de reducere a ratei dobanzii de politica monetara ar fi aparut mai devreme. Similar, lipsa unui astfel de program s-ar putea sa contribuie la necesitatea ca rata dobanzii de politica monetara sa stationeze pentru o perioada la nivelul actual.

Din perspectiva politica, reducerea deficitului bugetar nu va fi o sarcina usoara. Experienta anului 2009 ne arata ca o astfel de sarcina este dificila chiar si pentru o coalitie de partide, daca acestea au viziuni diferite referitor la care ar trebui sa fie elementul central al ajustarilor: reducerea cheltuielilor sau cresterea impozitelor.

Dupa alegeri, pe de o parte, o coalitie politica bazata pe partide mari va avea nevoie de timp pentru negocieri. Cu alte cuvinte, este probabil ca amanarea ajustarii sa continue si dupa alegeri. Cu cat va dura mai mult, cu atat va fi mai costisitoare solutia ce va fi, in final, agreata. Pe de alta parte, asumarea ajustarii de catre un singur partid mare, in coalitie cu alte partide mai mici, va fi foarte costisitoare in termen de voturi pentru liderul coalitiei, la viitoarele alegeri.

Intre timp, ar putea aparea o recesiune globala, ce, inevitabil ar afecta si economia noastra, impingand-o, poate, in recesiune. Aceasta ar complica si mai mult procesul de negociere politica a masurilor de reducere a deficitului bugetar, pentru ca ajustarea ar putea duce la adancirea recesiunii. O astfel de evolutie ar schimba complet ratiunea politica. Ar aparea intrebarea cine ar dori sa asigure guvernarea pe timp de criza, stiind ca, de regula, cei ce au guvernat in perioade de recesiune au parasit, in final, scena politica. Desi in ultimii 33 de ani ne-am confruntat de fiecare data cu experienta nefericita de a avea deficite bugetare nesustenabil de mari cand a aparut o recesiune globala, nu am invatat lectia de a ne rezerva spatiu fiscal. Asa cum am aratat recent (articolul „Deficitul bugetar si un denunt necesar”), avem serioase motive sa credem ca, din pacate, nici nu va fi invatata prea curand.