Institutul de studii futurologice din Copenhaga (CIFS) a realizat pentru Euroconstruct - Danemarca un studiu cu privire la schimbarea paradigmei in domeniul materialelor de constructii, metodelor de executie si proiectarii. In prezent, modelul de consum energetic al cladirilor, se schimba in mod accelerat. Imobilele moderne sunt extrem de complexe, incluzand materiale unice, iar daca in prezent din totalul energiei consumate 80% este ponderea aferenta operarii si 20% cea a materialelor si transportului, in viitor se va ajunge la o structura de tip 50% - 50% sau o cota chiar mai mica de jumatate a aportului utilizarii propriu-zise. Politicile actuale de eficientizare energetica vor ramane in atentia specialistilor pentru o lunga perioada de acum inainte, ceea ce va incuraja in mod automat aparitia unor reglementari si mai stricte in domeniu, care vor viza nu doar consumul curent, ci si celelalte elemente de impact care actioneaza de-a lungul perioadei de exploatare. Este de remarcat faptul ca procesele de productie a materialelor de constructii sunt deja afectate in mod direct de costurile corespunzatoare creditelor de carbon (menite sa compenseze emisiile de gaze cu efect de sera rezultate din productia de energie prin arderea hidrocarburilor). Este posibil ca in urmatorii 10 ani autoritatile sa se adreseze si mai atent acestui domeniu, ceea ce ar putea duce la schimbarea completa a conditiilor de lucru atat in sfera productiei de materiale, cat si in cea a procesului de punere in opera. Cu alte cuvinte, materialele cu un „continut redus de dioxid de carbon” vor fi promovate extensiv, iar acelasi lucru se va intampla inclusiv in ceea ce priveste procesele. Cel mai mult vor avea de castigat cei care se vor orienta solutii cu un design eficient, indeplinind toate exigentele ecologice stipulate in legislatie si care, in acelasi timp, vor garanta un grad ridicat de precizie in faza de constructie. In plus, o abordare similara in planul operatiunilor de demolare/dezasamblare vor asigura un castig de cauza suplimentar. In fine, un element prioritar in viitor va fi cel legat de durata efectiva de exploatare, cu cat aceasta va fi mai lunga, cu atat investitiile pe unitatea de timp pentru limitarea emisiilor de gaze cu efect de sera vor deveni mai usor de amortizat.