Autoritatile contractante nu pot divulga orice informatii in cadrul unei proceduri de achizitie. Limitele erau stabilite, pana de curand, prin raportare la secretul comercial: autoritatile nu putea divulga ceea ce participantii la procedura desemnau si probau ca intra in zona secretului comercial.

Prin hotararea sa recenta in Cauza C‑54/21, ANTEA POLSKA si altii (link), Curtea de Justitie a Uniunii Europene („CJUE” sau „Curtea”) furnizeaza clarificari cu privire la intinderea si aplicabilitatea interdictiei impuse autoritatilor contractante de a divulga informatiile comunicate de ofertanti in cadrul procedurilor de atribuire a contractelor de achizitii publice.

In linii mari, CJUE a decis ca Dreptul Uniunii se opune unei legislatii nationale care impune publicitatea oricarei informatii comunicate de ofertanti, cu unica exceptie a secretelor comerciale.

Curtea a considerat asadar ca exista si alte informatii cu valoare comerciala care trebuie sa ramana inaccesibile, in masura in care divulgarea acestora este de natura sa aduca atingere unor interese comerciale legitime, concurentei loiale, interesului public sau unor dispozitii legale.

Rezulta ca protectia confidentialitatii, consacrata de Directiva 2014/24 privind achizitiile publice, are un domeniu de aplicare mai larg decat cel al unei protectii care acopera numai secretele comerciale.

 

Cererea de decizie preliminara adresata de Camera Nationala de Recurs din Polonia (instanta de trimitere) a fost formulata in cadrul unui litigiu privind atribuirea unui contract de achizitii publice care a avut ca obiect dezvoltarea de proiecte de management de mediu in anumite districte hidrografice din Polonia.

In cadrul acestui litigiu initial, unul dintre ofertantii caruia nu i-a fost atribuit contractul a solicitat (i) anularea deciziei de atribuire, (ii) o noua examinare a ofertelor si (iii) divulgarea anumitor informatii comunicate de ceilalti ofertanti autoritatii contractante.

Instanta de trimitere a solicitat Curtii sa se pronunte cu privire la limitele confidentialitatii informatiilor pe care ofertantii le furnizeaza impreuna cu ofertele lor in cadrul procedurilor de atribuire a contractelor de achizitii publice.

 

CJUE a considerat ca protectia confidentialitatii in domeniul atribuirii contractelor de achizitii publice trebuie pusa in balanta cu cerintele transparentei si protectiei jurisdictionale efective. Astfel, prin hotararea pronuntata Curtea a stabilit ca Dreptul Uniunii se opune:

unei legislatii nationale in materie de achizitii publice care impune, cu singura exceptie a secretelor comerciale, ca informatiile transmise de ofertanti autoritatilor contractante sa fie publicate in mod integral sau comunicate celorlalti ofertanti, dar si

unei practici a autoritatilor contractante care consta in a accepta in mod sistematic cererile de tratament confidential cu titlu de secret comercial.

Asadar, Curtea considera ca legislatia europeana in materia achizitiilor publice trebuie interpretata intr-un mod echilibrat, care sa nu cada in niciuna dintre cele doua extreme, motiv pentru care furnizeaza prin aceasta hotarare anumite repere si directii suplimentare.

 

Astfel, conform CJUE, autoritatea contractanta:

Prin aceeasi hotarare a fost analizata abordarea de urmat in cazul in care se constata, in cursul solutionarii unei cai de atac impotriva unei decizii de atribuire, incalcarea obligatiei autoritatii contractante de a divulga reclamantului informatii care au fost tratate in mod eronat ca fiind confidentiale, fapt ce a dus la incalcarea dreptului la o cale de atac efectiva.

In urma analizei, Curtea a stabilit ca o astfel de constatare nu trebuie in mod necesar sa conduca la adoptarea de catre autoritatea contractanta a unei noi decizii de atribuire a contractului, cu conditia ca dreptul procedural national sa permita instantei sesizate sa adopte, in cursul judecatii, masuri care sa restabileasca respectarea dreptului la o cale de atac efectiva sau sa ii permita sa considere ca reclamantul poate formula o noua cale de atac impotriva deciziei de atribuire deja luate.

Termenul de introducere a unei astfel de cai de atac trebuie sa curga din momentul in care acest reclamant are acces la toate informatiile calificate in mod eronat drept confidentiale.

 

 

Curtea a analizat prin considerentele hotararii aplicarea regulilor mentionate mai sus in privinta diferitelor tipuri de informatii transmise de ofertanti, precum cele in legatura cu:

 

Informatiile privind experienta relevanta a ofertantilor si referintele care atesta aceasta experienta si capacitatile lor nu pot fi calificate drept confidentiale in totalitate, intrucat experienta nu este in general secreta, iar concurentii nu pot fi privati de informatii cu privire la aceasta decat in cazuri exceptionale, justificate de respectarea legii sau interesului public.

 

Informatiile din aceasta categorie sunt analizate separat, Curtea facand o distinctie intre datele de identificare ale acestor persoane (datele nominale) si cele care privesc numai calificarile sau capacitatile lor profesionale (datele nenominale).

Astfel, datele nominale pot fi considerate confidentiale in masura in care ofertantul si expertii sau subcontractantii propusi de acesta au creat o sinergie cu valoare comerciala ce depaseste procedura de atribuire in cauza. Spre exemplu, Curtea mentioneaza existenta interesului acestor operatori economici de a participa, cu aceleasi angajamente negociate in mod confidential, la proceduri ulterioare de achizitii publice.

Referitor la datele nenominale, avand in vedere importanta lor pentru atribuirea contractului de achizitii, se impune ca continutul esential al unor date precum calificarile sau capacitatile profesionale ale persoanelor angajate pentru executarea contractului, dimensiunea sau configurarea efectivelor constituite de acestea ori partea din contract pe care ofertantul intentioneaza sa o subcontracteze sa fie accesibil ansamblului ofertantilor.

 

In privinta informatiilor privind conceptia proiectelor a caror realizare este preconizata in cadrul unui contract de achizitii publice si descrierea modului de executare a contractului, autoritatile contractante trebuie sa examineze, de la caz la caz, daca acestea constituie sau contin elemente protejate printr-un drept de proprietate intelectuala, caz in care aceste elemente nu pot fi divulgate, in limita protectiei oferite de lege.

In plus, publicarea acestor conceptii si descrieri trebuie refuzata in masura in care acestea au o valoare comerciala, si pot denatura concurenta, printre altele prin reducerea capacitatii ofertantului in cauza de a se distinge prin intermediul respectivelor conceptii si descrieri in viitoare proceduri de achizitii publice.

Chiar daca accesul integral la aceste informatii poate fi asadar refuzat, continutul esential al acestei parti a ofertelor trebuie sa fie accesibil tuturor ofertantilor pentru a le fi garantat dreptul la o cale de atac efectiva.

Aceasta noua decizie va trebui analizata de autoritatile contractante si de catre participantii la proceduri pentru a putea stabili care sunt acele informatii care sunt distinctive si, deci, esentiale pentru a-si mentine avantajele comerciale in cadrul procedurilor de achizitie, fara a depasi insa limitele unui acces justificat la informatii. O solutie ar putea fi pregatirea unor extrase cu informatii care pot fi prezentate de catre autoritate pentru documentele problematice.

 

Considerentele CJUE sunt binevenite inclusiv in vederea interpretarii schimburilor de informatii care pot avea loc in contextul licitatiilor publice (sau chiar private) si care pot deveni sensibile din perspectiva legislatiei privind dreptul concurentei.

Autoritatea nationala de concurenta este activa cu privire la investigarea si, acolo unde este cazul, sanctionarea incalcarilor de concurenta ce au loc cu ocazia participarii, de catre diferite intreprinderi, in cadrul licitatiilor publice.

Astfel de incalcari pot avea loc, spre exemplu, pe fondul schimbului de informatii realizat intre organizatorul licitatiei si participanti sau intre participantii la licitatie care sunt organizati in diferite forme asociative (spre exemplu, consortii) si care, in acest context, realizeaza diferite schimburi de informatii.

In aceste conditii, o atentie deosebita trebuie acordata atat de autoritatea contractanta, cat si de intreprinderile participante cu privire la interactiunile ce au loc pe parcursul procedurii de licitatie, dar si prealabil acesteia. Spre exemplu, o intreprindere ar trebui sa se asigure ca, in contextul participarii la un proces de consultare a pietei derulat de o autoritate contractanta in vederea stabilirii pregatirii procesului de atribuire, nu divulga si / sau nu are acces informatii cu valoare comerciala, inclusiv de tipul celor amintite in decizia CJUE.

In mod similar, in contextul participarii in cadrul unui consortiu, distinct de analiza privind necesitatea si oportunitatea participarii sunt aceasta forma (in special in situatia in care consortiul este format din societati concurente), intreprinderile participante trebuie sa se asigure ca, printre altele, schimburile de informatii sunt limitate strict la scopul consortiului si ca informatiile schimbate nu ridica riscuri de concurenta. Masurile de siguranta pentru acest scop pot imbraca, de la caz la caz, diferite forme, precum desemnarea unor angajati / echipe speciale pentru consortiul in cauza, realizarea unor proceduri specifice de comunicare etc.

Acordarea unei atentii deosebite pentru prevenirea unui schimb de informatii sensibile in contextul unei licitatii publice este cu atat mai importanta cu cat o intreprindere poate fi sanctionata chiar si in situatia in care participa de o maniera involuntara la un schimb de informatii sensibile, lipsa intentiei ori necunoasterea normelor legale aplicabile nefiind cauze de inlaturare a raspunderii.