Modificarile fiscale intrate in vigoare la inceputul acestui an - in special taxarea excesiva a activelor bancare la cel mai ridicat nivel din lume - vor complica accesul la finantare (bancile vor fi mult mai atente cui vor acorda un credit), presiunile inflationiste vor creste costul finantarii iar continuara decelerarii consumului va diminua venitul companiilor.

Efectele de runda a doua vor fi si mai dezastruoase - afectate de scaderea vanzarilor, colectarea mai lenta a creantelor, crestere costurilor de finantate si complicarea accesului la credit bancar sau comercial, o serie de companii vor recurge la disponibilizari, contribuind astfel la un nou val de scadere al consumului si veniturilor companiilor. La sfarsitul zilei, statul va suferi cel mai mult - intrarea in insolventa a companiilor vulnerabile va determina scaderea impozitelor sau contributiilor platite statului, costurile cu asistenta social si somaj vor creste, scaderea consumului va reduce veniturile fiscale din TVA… toate acestea determinand cresterea deficitului fiscal.

Cum deficitul fiscal si refinantarea datoriei publice este deja din ce in ce mai complicata, creste semnificativ probabilitatea aparitiei de noi taxe / reduceri ale deductibilitatilor unor cheltuieli in diverse sectoare! Sa nu uitam ca avem an electoral, deci apelarea la finantarea oferita de FMI va fi ultima optiune, deoarece acestea vine la pachet cu masuri de reducere ale cheltuielilor publice! De aceea, probabil prima optiune este identificarea unor taxe nisate pe anumite industrii blamate drept inamicul public al poporului sau asupra celor bogati (impozitul progresiv se vede la orizont!).

1. Politica monetara din SUA este restrictive, in contextul presiunilor inflationiste, cee ace tempereaza ritmul de crestere economica si intareste dolarul;

2. Volatilitatea fara precedent in ultimul deceniu a majoritatii indicilor bursieri din lume reflecta incertitudinea investitorilor, care se poate materializa prin retrageri semnificative de capitaluri dinspre tarile emergente catre zona mai sigure, ceea ce alimenteaza presiuni semnificative asupra monedelor respective si finantarii contului curent pentru tarile cu deficit comercial;

3. Razboiul comercial dintre China si America (primele doua economii ale lumii) duce la decelerarea comertului international. Politicile populiste din ce in ce mai intalnite ridica bariere comerciale si cauzeaza alocarea ineficienta a resurselor si investitii ineficiente;

4. Decelerarea cresterii economice din economice din China este fara precedent in ultimul deceniu, ceea ce determina noi recorduri locale la insolventele obligatiunilor corporative, in contextul in care firmele sunt foarte indatorate;

5. Finalizarea programului QE (eng. Quantitative Easing) promovat de BCE (Banca Centrala Europeana) in ultimii 5 ani va determina cresterea EURIBOR si temperarea investitiilor si al consumului, decelerand astfel cresterea economica din UE. Acest aspect este foarte important deoarece va duce la scaderea comenzilor pentru exporturile realizate de companiile active in Romania, in conditiile in care cca. 72% din relatiile comerciale ale Romaniei sunt realizate cu tari din UE. Referitor la programul QE, am mari rezerve cu privire la calitatea activelor finantate cu bani ieftini (istoria ne arata ca nu sunt cele mai productive). Daca aceasta temere se adevereste, aceste active pot deveni toxice pentru revenirea cresterii economice solide in UE;

6. UE este afectata de o serie de alte conflicte si tensiuni geopolitice - definirea acordului Brexit, reasezarea scenei politice din Germania, tensiunile politice din Franta, gradul ridicat de indatorare al unor economii importante (PIGS - Portugalia, Italia, Grecia, Spania).

Toate acestea cresc riscurile apropierii urmatoarei recesiuni in 2019-2020, dupa aproape zece ani a perioadei de expansiune la nivel global (maximul istoric a perioadei de crestere). In acest context, este important sa intelegem cum se prezinta Romania in fata acestor presiuni si socuri externe. In ceea ce urmeaza voi analiza mediul de afaceri activ in tara noastra din perspectiva situatiilor financiare depuse in ultimul deceniu. Observ 10 motive care indica o vulnerabilitate in crestere in contextul urmatoarei recesiuni!

Am ajuns la aceste concluzii dupa ce am construit bilantul si contul de profit si pierdere pentru compania Romania SRL, prin consolidarea declaratiilor financiare aferente tuturor firmelor active pe plan local. Cifrele pentru principalele pozitii sunt ilustrate in graficul si tabelul urmator, pentru a reflecta evolutia performantei financiare a Romania SRL in ultimul deceniu!

Investitiile pe termen lung sunt depasite de amortizarea (invechirea activelor), in conditiile in care ponderea activelor fixe in totalul activelor a scazut la 44% in anul 2017, comparativ cu 63% in 2008, ceea ce reflecta investitiile foarte modeste pe termen lung si scaderea competitivitatii companiilor active in Romania. Astfel, valoarea contabila a activelor corporale pentru toate firmele active in Romania a crescut de la 656 miliarde Lei (in 2008) la 718 miliarde Lei (in 2017), extrem de modest pentru un deceniu de activitate.

Reticenta companiilor de a investi pe termen lung a determinat o elasticitatea modesta a productiei interne, firmele active in Romania nefiind capabile sa capteze cresterea accelerata a consumului intr-un timp atat de scurt (aproape 10% pe parcursul anului 2017, respectiv cca. 5% in 2018). Astfel, excesul de cerere a determinat cresterea importurilor si adancirea deficitului comercial, alimentand presiuni suplimentare asupra deprecierii monedei nationale. Cred ca una din cele mai importante probleme ale companiilor active in Romania pentru urmatorul deceniu este competitivitatea foarte scazuta intr-un mediu comercial si financiar din ce in ce mai integrat cu tarile din regiune.

Gradul de capitalizare a scazut la 25% la finalul anului 2017, comparativ cu 35% acum un deceniu, ceea ce indica implicit o crestere a indatorarii companiilor si vulnerabilitatea acestora la fluctuatia costului de finantare. Dividendele distribuite in anul 2016 (69 mld. Lei) reprezinta egalul dividendelor cumulate in perioada 2008-2015 si peste 30% comparativ cu profitul net consolidat in anul 2016, in timp ce anul 2017 inregistreaza o dublare a dividendelor comparativ cu anul anterior si de doua ori peste profitul cumulat in acelasi an. Rata de distribuire a dividendelor raportata la profitul obtinut in ultimii doi ani (perioada 2016-2017) este aproape 200% (la fiecare 1 Lei profit se distribuie dividende de 2 Lei), ceea ce nu poate insemna decat doua lucruri:

a) O mare parte din profitul reportat si nedistribuit este acum orientat catre divindede, facand firmele mult mai dependente de accesul la finantarea externa si fluctuatia costului de capital;

b) Dinamica dividendelor declarate din ultimii doi ani reflecta evaziunea fiscala imensa din trecut, in sensul ca aceste dividende au fost platite in trecut (avansuri nejustificate) dar acum sunt reglate in trezorerie prin declararea fiscala, aspect favorizat de nivelul foarte scazut al impozitului pe dividend.

Gradul de acoperire al datoriilor pe termen scurt prin activele circulante a scazut la 95% in anul 2017, comparativ cu 112% in 2008, ceea ce reflecta presiunile pe termen scurt si dependenta companiilor de rostogolire a datoriilor pe termen scurt. Practic, numerarul obtinut din incasarea tuturor creantelor, vanzarea si incasarea tuturor stocurilor, recuperarea investitiilor pe termen scurt si trezoreria existenta nu pot acoperi toate datoriile pe termen scurt, ceea ce face foarte vulnerabila trezoreria companiei.

Relatiile de afaceri s-au dezvoltat foarte mult pe incredere si instinct, cu o viteza ametitoare pentru riscurile din piata, fara ca acestea sa fie intelese proactiv, ci gestionate reactiv atunci cand s-au materializat. In acest context, termenul mediu de incasare a creantelor a crescut semnificativ de la momentul impactului crizei financiare pana in prezent, deoarece creantele au crescut mai accelerat decat veniturile. Conform cifrelor ilustrate in tabelul urmator, cel mai mult au avut de suferit companiile mici, a caror puterere de negociere cu furnizorii si clientii este mai redusa prin comparatie cu firmele mari.

Valoarea contabila a stocurilor aproape ca s-a dublat in ultimul deceniu, crescand de la 113 miliarde Lei (in 2006) la 204 miliarde Lei (in 2017). Cele doua maxime au fost inregistrate in anul 2008 si 2017, cand PIB-ul a crescut aproape de doua ori peste nivelul potential.

Dublarea valorii contabile a stocurilor nu este cauzata doar de inflatie (43% cumulat in ultimul deceniu), ci si de extinderea duratei de rotatie a acestora, indicand faptul ca stocurile se vand mai lent. Asa cum se observa in tabelul urmator, durata medie de rotatie a stocurilor a atins perioada maxima de aproximativ doua luni in anul 2008 si 2017, ceea ce poate fi asociata cu varful cresterii economice, urmat de o perioada de temperare.

Ponderea cheltuielilor privind materia prima si marfurile a ramas relativ stabila (aproximativ 60%), pe durata intervalului analizat. In ciuda acestui fapt, ponderea cheltuielilor cu materia prima a crescut semnificativ, de la 22%, in anul 2007, la 27%, in anul 2017, fiind compensate partial de scaderea ponderii cheltuielilor privind marfurile, de la 41%, in anul 2007, la doar 30%, in anul 2017. Aceasta inseamna faptul ca marfurile finale sunt mai ieftine, in timp ce materia prima devine din ce in ce mai scumpa, alimentand practic presiuni asupra profitabilitatii companiilor.

Ponderea cheltuielilor cu personalul a crescut de la 8%, in anul 2007, la 14%, in anul 2017, pe fondul cresterii salariului minim pe economie dupa 15 majorari consecutive in ultimul deceniu. Salariul minim pe economie a crescut de la 540 Lei (in 2008) la 2.080 Lei (incepand cu 1 ianuarie 2019), majorarea acestuia fiind realizata intr-un ritm mult mai rapid decat cresterea salariului mediu pe economie.

Astfel, ponderea salariului minim in salariul mediu a crescut de la 27% (anul 2008) la 46% (finalul anului 2018), peste nivelul inregistrat in Ungaria (38%), Cehia (34%) sau Polonia (32%). Cel mai mult au suferit companiile mici, care au inregistrat un nivel stabil al veniturilor in ultimul deceniu la 0,11-0,12 milioane lei pentru fiecare angajat, in timp ce salariul mediu nominal net a crescut de la 1.700 Lei (in 2007) la 2.750 Lei (in 2018). Astfel, desi cresterea salariilor este un proces de ajustare necesar pentru temperarea fenomenului emigrarii, intoarcerea in tara a romanilor care lucreaza in strainatate si implicarea in campul muncii a populatiei inactive (aproape 4.000.000 de persoane cu varsta cuprinsa intre 15-60 de ani), dozajul si momentul sunt elemente esentiale care pot decide sustenabilitatea acestor masuri pe termen lung.

Companiile cu venituri sub 1.000.000 € inregistreaza o cifra de afaceri consolidata la finalul anului 2017 de 194 mld. Lei, cu 14% mai putin comparativ cu nivelul inregistrat la finalul anului 2008, respectiv 225 mld. Lei. Astfel, aceste firme concentreaza doar 14% din veniturile consolidate la nivelul intregului mediu de afaceri la finalul anului 2017, comparativ cu 26% la finalul anului 2008. Veniturile companiilor mici au scazut si mai mult, in contextul cresterii veniturilor companiilor mari (veniturile companiilor care inregistreaza o cifra de afaceri peste 1.000.000 € au crescut de la 640 mld. Lei in 2008 la 1.158 mld. Lei in anul 2017. Polarizarea prin concentrarea veniturilor in randul firmelor mari reflecta diminuarea paturii de mijloc si scaderea competitivitatii generale a mediului de afaceri activ in Romania.

Implicatiile pentru dezvoltarea stabila a tarii sunt nefavorabile, deoarece patura de mijloc are rolul de amortizare a socurilor negative pe parcursul etapelor de recesiune din ciclul economic. Mai exact, putem observa o volatilitate ridicata in perioada urmatoare in ceea ce priveste profitabilitatea companiilor, evolutia locurilor de munca, consumul si increderea consumatorului, etc.

Nu doar veniturile sunt concentrate la marile companii, dar si profiturile si numerarul. Trezoreria cumulata a tuturor companiilor active in Romania a crescut cu 65% in ultimul deceniu, de la 74 mld. Lei (in 2008) la 122 mld. Lei (in 2017). Cresterea trezoreriei este mai accelerata comparativ cu avansul datoriilor consolidate la nivelul intregului mediu de afaceri, acestea din urma crescand de la 691 mld. Lei (in 2008) la 855 mld. Lei (in 2017).

In realitate, la o analiza mai detaliata, numerarul este polarizat, deoarece acesta este concentrat in randul companiilor mari. Astfel, doua treimi din numerarul companiilor active in Romania este concentrat in randul firmelor cu venituri peste 1.000.000 € (care reprezinta doar 6% din totalul firmelor active. Concentrarea numerarului in randul firmelor mari este datorata profitabilitatii superioare a acestora. Astfel, firmele care inregistreaza venituri peste 1.000.000 € au generat un profit net total in ultimul deceniu de 229 mld. €, in timp ce microintreprinderile (firmele cu venituri sub 1 milion euro) au generat pierderi de 51 mld. € in acelasi interval (in conditiile in care acestea au trecut pe profit incepand doar cu anul 2015, cand impozitarea acestora a inceput sa fie realizata in functie de cifra de afaceri inregistrata).

Forta de munca se gaseste din ce in ce mai greu, iar salariile cresc peste evoluttia productivitatii. Populatia totala din Romania scade de la 23 milioane (in 1990) la 20 milioane (in 2011) si 19,5 milioane (in 2018), in conditiile in care aproximativ 17,5 milioane domiciliaza in Romania. Populatia cu varsta peste 70 de ani a crescut cu 53% in ultimii douazeci de ani (de la 1,4 milioane in 1990 la 2,1 milioane in 2011, in timp ce segmentul de varsta sub 30 de ani scade cu 35%, de la 10,6 milioane in 1990 la 6,9 milioane in 2011). In acest ritm, proiectiile demografice sunt dezastruoase:

- in ultimii 5 ani, numarul persoanelor decedate (1,3 milioane) depaseste cu 350.000 pe cel al nou nascutilor vii (0,95 milioane). In acest ritm, populatia Romaniei (rezidenti si non-rezidenti) o sa scada la 18,5 milioane pana in 2030 si doar 17,5 milioane (2040). Aceasta inseamna o decimare cu aproape o treime o populatiei in ultimii 50 de ani, unul dintre cele mai accelerate ritmuri din lume!

- conform ultimelor prognoze ale Comisiei Europene, raportul dintre numarul pensionarilor si populatia angajata intr-o activitate economica se va apropia de 1 pana in anul 2050, comparativ cu 60% astazi, cel mai ridicat nivel din UE. In consecinta, rata de dependenta a sistemului de pensii va tinde catre 100% in urmatoarele trei decenii.

- Romania se afla la coada clasamentelor privind capitalul uman si educatia in randul tarilor europene. Cauzele acestui fenomen sunt multiple: investitiile reduse in educatie (maxim 3% din PIB, nivelul fiind plafonat si de colectarea foarte slaba a veniturilor fiscale), calitatea redusa in educatie si performantele slabe ale studentilor;

- una din trei persoane rezidente in Romania nu este activa, tara noastra inregistrand una din cele mai ridicate ponderi a populatiei inactive in totalul populatiei. Predispozitia catre autogospodarire, ajutorul social si majorarea salariilor in sectorul public tensioneaza foarte mult piata muncii din Romania

- Din punct de vedere demografic, observam imbatranirea populatiei Romaniei, scaderea fortei de munca disponibile din cauza emigratiei si ponderea ridicata a populatiei inactive. Toate acestea duc la limitarea potentialului de crestere economica, cresterea salariilor, alimentarea presiunilor asupra profitabilitatii companiilor (din cauza cresterii nesustenabile a salariilor), scazand astfel competitivitatea acestora, si falimentarea sistemului national de pensii care inregistreaza deficite din ce in ce mai mari.

Romania sta cel mai prost din UE din perspectiva dimensiunii retelei de autostrazi raportate la suprafata tarii (inregistram doar 1 km de autostrada la fiecare 1.000 km^2) si nivelul populatiei (inregistram doar 0,03 km de autostrazi la fiecare 1.000 de locuitori, de sase ori sub nivelul mediu inregistrat in UE). Infrastructura subdezvoltata si de calitate proasta reduce competitivitatea companiilor locale (prin cresterea costului de transport), scade atractivitatea Romaniei in atragerea investitiilor straine, reduce mobilitatea resursei umane (tensionand piata muncii) si creste discrepantele sociale dintre regiuni (polarizand societatea si reducand patura de mijloc). Pentru informatii suplimentare, click aici!