- As spune ca anul 2021 a fost unul normal, odata obisnuiti cu schimbarile in modul de lucru aduse de pandemie. Suntem atenti la cash-flow si incasarile pe faze, pentru ca acestea sunt fundamentale pentru ca o firma care lucreaza mereu in avans pentru diferite proiecte sa nu se decapitalizeze. Exista o tendinta generalizata a clientilor, atat privati cat si publici, de a plasa riscurile pe firmele de proiectare si de a nu plati faze ale proiectelor decat dupa obtinerea diferitelor aprobari, care nu tin de munca acestor birouri, fiind dependente de administratii. Incercam sa tratam cu mare atentie toate contractele, pentru a ne afla cat mai putin sub dependenta de decizii externe si a ne pune munca proprie in valoare. Pentru anul 2022 nu stiu ce sa spun din motive evidente legate de o realitate cu impact extraordinar: razboiul. Practic, se poate intampla orice. Bineinteles ca viata merge inainte, ca lucram la contracte ca si cand totul e normal, dar...

 

 

- E o intrebare care ni se pune de multe ori, dar de fiecare data trebuie sa aduc aminte cititorilor faptul ca in proiectarea de arhitectura exista obligatii deontologice care tin de secretul de serviciu. Noi am rezolvat aceasta problema destul de simplu: ceea ce am publicat pe site-ul de internet al biroului e public, in timp ce restul, inca nu. In general, dupa ce predam un concept si este aprobat de clientul public sau dupa ce se emite o autorizatie de construire, proiectele devin publice. In acest moment, avem proiecte in studii incipiente, de concept si fezabilitate, proiecte in dezvoltare sau gata pentru a fi construite si proiecte in santier. Studiile actuale se concentreaza catre cateva proiecte de infrastructura sportiva mare, pentru care ne-am specializat, fiind angajati in gandirea zonei stadionului din Bacau. De asemenea, avem in faze de adaptare urbanistica stadioanele din Oradea si Bistrita. Despre acestea e greu de vorbit de termene, dincolo de termenele noastre de livrare a documentatiilor. Totul depinde de solutiile de finantare. Lucram la proiecte majore din domeniul industriei alimentare, aflate in diferite stadii de autorizare. Foarte recent, am terminat si predat proiectul tehnic pentru Centrul Integrat de Transplant din Cluj-Napoca, pe care l-am dezvoltat in ultimul an, si asteptam procedura de achizitie a executiei, pentru ca, odata cu inceperea lucrarilor, vom reveni pe proiect pentru misiunile de pe durata santierului. Dupa cum probabil puteti observa, am renuntat complet la proiectele de rezidential speculativ, foarte multe si foarte controversate, la Cluj mai ales. Suntem insa extrem de interesati de proiectele complexe, public-private, care necesita combinatii functionale si o intelegere profunda a mecanismelor de dezvoltare si gestiune urbana. Altfel spus, suntem interesati de masterplanuri complexe. In constructie avem proiecte pe mai multe santiere. Cele mai multe sunt la Cluj, respectiv cladirile Universitatii Tehnice din centru, fosta Casa de moda si fosta cladire a Bancii Transilvania, care se transforma in spatii pentru cercetare, conferinte si educatie, disponibile pentru urmatorul an universitar. Mai avem in santier a doua cladire destinata cercetarii, Bosch Engineering, care va fi terminata spre sfarsitul anului, acesta fiind ultima cladire din ansamblul care s-a dezvoltat integral dupa proiectele noastre pe terenul fostei fabrici de confectii Flacara, tot din Cluj. Foarte asteptat este si parcajul de mare capacitate din zona centrala, din imediata vecinatate a intrarii in cimitirul Hajongard. Cladirea se afla in stadiul finalizarii lucrarilor de infrastructura. La Bistrita, se apropie de finalizare Sala Multifunctionala de Sport, cu hotel pentru sportivi. Pentru a incheia turul santierelor, mentionez si Judecatoria de la Targu Neamt, un proiect mai vechi caruia i-a venit de abia acum randul sa fie realizat.

 

 

- Preturile in constructii nu au crescut doar din cauza pandemiei din ultimii doi ani. Problemele energetice sunt, in opinia mea, si mai severe si vor deveni critice. Revin din nou la razboiul cu care ne invecinam, care are deja consecinte legate de aprovizionarea cu combustibili fosili. Vedeti ca se discuta de reactivarea mineritului de carbune ca solutie de urgenta, deci problema e foarte serioasa, dupa ce s-au cheltuit sume imense in Uniunea Europeana pentru a inchide exploatarile si a diminua consecintele sociale si economice ale acestor actiuni. In opinia mea, nu exista o legatura directa de tipul "au crescut preturile - scade numarul proiectelor". Poate ca e valabil doar mai ales in segmentele de piata in care activam si ca nu e generalizabil. In ceea ce ne priveste, pot spune ca nu a scazut numarul proiectelor. Noi nu suntem interesati de a avea un numar mare de proiecte, dimpotriva, ne dorim mai putine proiecte, dar de amploare mai mare, fiind mai usor de organizat si gestionat si mai ales pentru ca echipa noastra e pregatita pentru astfel de contracte. Sunt de parere ca a venit vremea unor proiecte majore in Romania, mai ales in domeniul sanatatii, a spitalelor, dar si a altor programe de arhitectura. Din ce in ce mai mult, cum spuneam si mai inainte, apar ansamblurile multifunctionale integrate si nevoia de parteneriat public-privat. Acestea sunt altfel de proiecte, carora le lipseste precedentul, dar care reprezinta modalitatea eficienta, as spune normala, de dezvoltare, pentru a obtine zone urbane functionale.

 

 

- Bineinteles ca am observat anumite schimbari, dar tot bineinteles, din pacate, nu asa cum ar fi fost firesc. Romania nu este tara in care noile reguli sunt imbratisate cu rigoare si disciplina, chiar daca in cazul energiei, lucrurile vor deveni in curand dramatice, influentate de conflictul armat de care aminteam si care este in atentia tuturor. Totul tine de felul in care clientii isi formuleaza temele de proiect. Bineinteles ca legile trebuie respectate integral, dar atunci cand sunt exprimate cu ambiguitati interpretabile, sau cand ele mizeaza pe resurse sau structuri functionale inexistente, e mai greu. Exista o inertie careia eu i-as spune toleranta in complicitate, sau daca doriti, o parte din fenomenul NIMBY. La intrebarea cum ne aliniem noi, as raspunde prin invatare si adaptare. La Centru Integrat de Transplant, am preluat mult din experienta partenerilor internationali, care s-au intalnit mai devreme cu aceste standarde si practici. O parte din temele de proiect mentioneaza cerintele de performanta energetica avansate, unele inca imprecis sau chiar stangaci, pentru ca nu sunt inca in limbajul comun. Clientii privati internationali stiu foarte bine care sunt avantajele in operare si chiar in piata atunci cand construiesti sustenabil.

 

 

- Nu imi place sa ma refer la arhitectura prin "tendinte", ca in moda sau in diferite ramuri comerciale, pentru ca aceasta se refera la sustenabilitate pe termen lung. Cred ca tot ceea ce vedem si stim va continua si se va contura in procesul firesc prin care experimentele devin modele, modelele devin practici standard, iar standardele practici curente. Totusi, nu cred ca sectorul constructiilor se misca foarte repede, fiind lent prin definitie. Desi exista tot mai multa cercetare, inventie si inovatie in acest domeniu, jocul aproape pervers al costurilor si profiturilor, dublate de o publicitate bine cunoscuta ca inflorita, inverzita si departe de obiectivitate, vor continua. Estimez ca o atentie si mai mare asupra eficientei pe durata de viata a constructiilor sa creasca si o luare in calcul a costurilor pentru mentenanta. Pentru acestea nu exista insa o modalitate de calcul aplicabila cunoscuta. Mai cred ca va spori atentia pentru calitatea spatiilor interioare, pentru multifunctionalitate si pentru confortul de acasa, dar mai ales de la locul de munca, acum cand transformarile din piata muncii fac ca un job sa nu mai fie neaparat o pozitie de aparat cu orice pret. Impredictibilitatea viitorului si volatilitatea valorilor vor face insa sa creasca exigentele in constructii, dar proportional cu acestea si speculatiile. Pandemia, razboiul, migratiile de persoane, crizele de tot felul duc la solutii inteligente pe de o parte, dar si la comportamente nedorite de tot felul, pe de cealalta.

 

 

- Noi suntem digitali de 25 de ani si tinem pasul cu evolutiile din acest domeniu, din principiu. Faptul ca se vorbeste mai mult de digitalizare acum, dupa izolarea cauzata de pandemie, mi se pare firesc, dar pentru noi nu e nimic spectaculos. Din pacate, constat ca eforturile de rezistenta prin digitalizare nu au condus la o finalitate evidenta la noi si ma uit cu invidie spre tari ca Estonia, care exceleaza in acest domeniu pentru ca si-au propus si au realizat ceea ce si-au propus. Traim, din pacate, intr-o tara in care neterminatul, amanatul si uneori neinceputul sunt obisnuinte. De obicei nu sunt atat de critic, sau daca sunt impachetez totul in optimismul necesar practicarii profesiei de arhitect, dar acum, vazand cum lumea sufera de maladii pe care nu le mai credeam a fi ale secolului in care traim, nu pot sa nu fiu sceptic si dezamagit.

In final mai adaug faptul ca facem parte dintr-un grup de profesii care constituie un domeniu fundamental pentru modul in care traiesc oamenii si comunitatile din care fac parte, in fiecare zi. Cu toate acestea, sectorul constructiilor nu este unul al certitudinilor si performantelor generalizate. Totul semana mai mult cu aventura, cu curajul, de multe ori fara acoperire si, as adauga - cu ceva tristete - cu un domeniu in care eforturile majore nu sunt recompensate la adevarata lor valoare. Am auzit clienti care mi-au spus ca ar trebui sa fim multumiti ca reusim sa facem unele lucruri care raman in istorie, deci ne putem potoli pretentiile financiare pentru eforturile de realizare a lor. Eu cred ca e exact invers, dar nu mai detaliez, fiind convins ca aveti aceeasi intelegere.