Desi s-au inregistrat progrese semnificative in cei noua ani care au trecut de la semnarea Acordului de la Paris, tranzitia energetica globala intra intr-o noua faza, marcata de cresterea costurilor, a complexitatii si de provocarile tehnologice sporite. Pentru a parcurge cu succes aceasta noua etapa si pentru a indeplini obiectivele Green Deal, va fi necesara aplicarea unor masuri urgente, iar ritmul schimbarilor trebuie accelerat. Tranzitia catre o energie curata va trebui, de asemenea, sa fie echilibrata cu accesibilitatea, rezilienta sistemului energetic si securitatea energetica intr-un mediu macroeconomic din ce in ce mai incert. Parcurgerea cu succes a tranzitiei de la combustibilii fosili va necesita o concentrare dincolo de o singura solutie sau tehnologie. Nu exista solutii universal valabile de tip panaceu, iar viitorul necesita o transformare atotcuprinzatoare a sistemului energetic global, prin incorporarea unei game de parghii eficiente. Pentru a face acest lucru, vor trebui abordate aspecte care depasesc fezabilitatea tehnologica (care se refera la desfasurarea capitalului), imbunatatirea analizelor de afaceri, asigurarea rentabilitatii economice, ajustarea reglementarilor si stabilirea unui sprijin politic si public continuu in fata prioritatilor economice si societale concurente. Cresterea cererii de energie si rolul combustibililor fosili in sistemul energetic inseamna ca emisiile ar putea continua sa sporeasca pana in 2025 - 2035. Ele nu au atins inca nivelul maxim, iar cele globale de CO2, provenite din combustie si din procesele industriale, este de asteptat sa creasca pana in jurul anului 2025, in toate scenariile posibile. Diferente notabile intre diversele orizonturi definite de experti incep sa apara din 2030, toate indicand insa o scadere a emisiilor pana in 2050. In ciuda acestui declin preconizat, emisiile din 2050 sunt inca semnificativ mai mari decat tintele net zero, in toate scenariile. Scaderea GES este determinata in principal de factori economici, in special de cresterea rentabilitatii tehnologiilor cu amprenta redusa de carbon in sectoare precum energia si transportul rutier. De exemplu, dezvoltarea energiei solare fotovoltaice (PV) in Europa este pe cale sa atinga obiectivele pentru 2030, in timp ce China face progrese atat in ceea ce priveste energia solara, cat si in ceea ce priveste adoptarea vehiculelor electrice (EV). Politicile si reglementarile vor continua, de asemenea, sa contribuie la adoptarea tehnologiilor moderne.

 

Cererea globala de energie creste mai rapid decat se preconiza, iar un peisaj geopolitic mai dificil - combinat cu aparitia unor noi surse de cerere si cu castiguri de eficienta mai mici decat se estima initial – sustine ipoteza ca evolutia cresterii cererii ar putea inregistra schimbari rapide in directii neasteptate. Se preconizeaza ca acest indicator va spori intre 11% si 18% pana in 2050. Cea mai mare parte a acestei dinamici pozitive va proveni din economiile emergente, unde cresterea populatiei si consolidarea clasei de mijloc vor duce la sporirea cererii de energie. Relocarea industriilor prelucratoare din economiile mature in economiile emergente va transfera si mai mult cererea catre aceste economii. Evolutiile din economiile emergente, in special din tarile ASEAN (Asia de Sud-Est), India si Orientul Mijlociu, sunt esentiale, avand in vedere ca se estimeaza ca aceste regiuni vor genera intre 66% si 95 % din cresterea cererii de energie pana in 2050, in functie de scenariu. Este, de asemenea, de asteptat ca o parte substantiala a acestei cresteri va proveni din tarile ASEAN, consolidand regiunea ca un centru cheie al cererii de energie - remodeland si mai mult fluxurile comerciale energetice globale si sporind importanta geopolitica a regiunii. In economiile mature, precum si in China, cererea globala ar trebui sa se stabilizeze pe termen scurt si mediu. Cu toate acestea, exista mai multe forte in actiune care ar putea afecta traiectoria cererii in diferite regiuni. In SUA, relansarea industriei ar duce la cresterea cererii prin electrificare, in timp ce in Europa, in schimb, dezindustrializarea continua ar genera scaderea cererii in regiune. Modul in care lumea va face fata cresterii prognozate a cererii de energie este una dintre intrebarile-cheie ale tranzitiei energetice. Atat sursele de energie regenerabile, cat si dezvoltarea de noi combustibili fosili vor fi necesare pentru a asigura satisfacerea cererii prin oferta, iar energia nucleara ar putea avea un rol mai important in anii de dupa 2050. Cu toate acestea, pentru toate sursele de energie mentionate anterior, termenele lungi de realizare a proiectelor si ratele mai ridicate ale dobanzii ar putea majora costurile si pune in pericol executia proiectelor. Pentru informatii suplimentare, click aici