Sub presiunea termenelor impuse de PNRR in ceea ce priveste finantarea autostrazilor si cailor ferate, Guvernul a adoptat mai multe modificari la legislatia achizitiilor publice cu speranta ca procedura si cei implicati in aceasta se vor eficientiza.

In concret, este vorba despre Ordonanta de Urgenta nr. 26/2022 pentru modificarea si completarea unor acte normative in domeniul investitiilor publice (in continuare „O.U.G. nr. 26/2022”) si despre Hotararea de Guvern nr. 375/2022 care modifica Hotararea de Guvern nr. 394/2016 si Anexele nr. 1 si 2 la Hotararea de Guvern nr. 1/2018. Toate, acte normative importante in domeniul achizitiilor publice. Modificarile aduse prin aceste acte normative au fost prezentate pe larg intr-un articol publicat anterior .

Una din afirmatiile politice realizate la momentul anuntarii modificarilor a avut in vedere „contestatiile nejustificate”, anuntandu-se ca autoritatea va retine in mod obligatoriu cautiunea firmelor care pierd aceste contestatii (n.n. nejustificate) .

Modificarile intr-adevar vizeaza si aspectele privind cautiunea, insa exista detalii ce trebuie avute in vedere. Solutia nu este atat de neiertatoare precum o prezinta declaratiile politice.

Asadar, O.U.G. nr. 26/2022 modifica Legea nr. 101/2016 privind remediile si caile de atac in materie de atribuire a contractelor de achizitie publica, a contractelor sectoriale si a contractelor de concesiune de lucrari si concesiune de servicii, precum si pentru organizarea si functionarea Consiliului National de Solutionare a Contestatiilor si adauga la art. 611 dupa alin. (5) un nou alineat (51), cu urmatorul cuprins:

„(51) In situatia in care contestatia depusa in cadrul procedurii de achizitie publica este respinsa, autoritatea contractanta are obligatia de a efectua demersurile necesare in vederea retinerii cautiunii constituita la Consiliu de catre operatorul economic care a depus contestatia, in vederea si in limita acoperirii prejudiciilor create de intarzierile inregistrate in finalizarea procedurii de atribuire”

Retinem asadar urmatoarele:

(i) Nu orice contestatie respinsa va duce la obligatoriu la retinerea cautiunii, ci doar acelea care produc prejudicii prin intarzierea finalizarii procedurii de atribuire;

(ii) Autoritatea este intr-adevar obligata sa realizeze demersuri, insa doar pentru a retine cautiunea in limita prejudiciilor create;

(iii) Aceste prejudicii vor trebui dovedite, cuantificate intr-o anumita masura care sa fie previzibila si care sa aiba in vedere criterii obiective.

Singurul efect al modificarii are in vedere introducerea unei obligatii legale exprese prin care autoritatile contractante sunt determinate sa efectueze obligatoriu demersuri pentru recuperarea cautiunii. Anterior, o asemenea obligatie nu era mentionata expres, desi in cazul existentei unor prejudicii, urmarirea cautiunii ar fi trebuit sa fie o decizie obligatorie din partea autoritatilor si instrumentele legale necesare existau.

Dupa realizarea acestei modificari si introducerea unei obligatii legale exprese, urmarirea respectivei cautiuni va fi obligatoriu a fi realizata, sanctiunile putand fi, pe langa unele disciplinare, si penale. Fiind o obligatie impuse de lege (lege in sens larg, prin care intelegem si Ordonantele de Urgenta), nerespectarea acestei obligatii poate duce la raspunderea penala pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu prevazuta de art. 297 din Codul Penal.

In aceste conditii, modificarea introdusa in legislatie va asigura realizarea demersurilor de catre autoritati pentru retinerea cautiunii in caz de prejudiciere prin intarzierea procedurii, insa este de retinut ca aceasta cautiune nu va fi retinuta de plano in cazul tuturor contestatiilor respinse. Pentru acest motiv, nu credem ca masura va reusi neaparat sa descurajeze semnificativ initierea contestatiilor, desi probabil acesta a fost scopul urmarit de legiuitor.