Firmele active in Romania inregistreaza o scadere a capacitatii de restructurare si compensare a socurilor negative privind scaderea veniturilor, de la 30% (anul 2008) la doar 20% (anul 2018). Conform ultimelor date financiare disponibile, aceasta inseamna ca mediul de afaceri local va resimti socul scaderii veniturilor in proportie de 80%, comparativ cu 70% in anul 2008. In acest context, este foarte important ca antreprenorii sa cunoasca care sunt cele mai bune practici pentru cresterea capacitatii firmelor acestora de a gestiona socurile din perioade mai dificile. In acest articol prezint succint cele mai bune practici documentate din literatura de specialitate pentru cresterea imunitatii in contextul unor socuri viitoare externe. Toate aceste masuri se refera la gestiunea fluxului de numerar si structura optima de capital.

Termenele de incasare mai extinse decat practica din sector vor determina, in cele mai multe situatii, extinderea termenelor de plata catre furnizori. Acest fenomen s-a accentuat in ultimul deceniu, avand in vedere ca atat soldul creantelor din bilanturile firmelor active in Romania, cat si cel al furnizorilor, a inregistrat o dublare in linie cu evolutia PIB-ului nominal, dar mai accelerat decat evolutia veniturilor companiilor active in Romania.

Totusi, creditul bancar nu a crescut in acelasi ritm, astfel ca ponderea soldului creditelor acordate de banci tuturor companiilor in PIB a scazut de la 18% (2007) la 11% (2018). Deci, intermedierea financiara a franat, in timp ce interdependenta comerciala intre companii a accelerat. Aceasta a dus la cresterea potentialului de contagiune intre afaceri, amplificand riscul sistemic si viteza de propagare a potentialelor socuri negative.

Astfel, pentru a reduce expunerea la acest risc si pentru a fi mai putin expuse riscului de piata, companiile trebuie sa isi reduca durata medie de incasare a creantelor, care sa fie transpusa proportional catre scaderea termenelor de plata a furnizorilor. Aceste eforturi trebuie depuse acum, cat timp sunt inca bani in piata iar companiile au capacitatea sa plateasca mai rapid… deoarece, ulterior, pe timpul urmatoarei recesiuni, va fi tardiv si extrem de greu sa reduci riscul sistemic si expunerea catre partenerii de afaceri (clienti / furnizori).

Una din cele mai bune strategii pe termen lung s-a dovedit consecventa anticiclica. Aceasta strategie este valabila din foarte multe perspective si in multe domenii. Ai grija de sanatate cand esti sanatos, prin preventie si un stil de viata echilibrat. Daca ai grija de sanatate cand esti deja bolnav poate fi prea tarziu sau costisitor. In acelasi mod, trebuie sa ai grija de bani atunci cand ai bani, nu cand ai nevoie de lichiditate (atunci probabil banii o sa fie greu de gasit si foarte scumpi). Astfel, acumularea de rezerve in vremurile bune te pot ajuta sa depasesti mai usor perioadele dificile. Cum traducem acest concept pentru antreprenorii care dezvolta afaceri de succes pe termen lung? Simplu-reinvestirea profitului in companie in vremuri bune, pentru scaderea termenelor de plata la furnizori (ceea ce poate ajuta la obtinerea reducerilor comerciale pentru cresterea marjei brute) si rambursarea anticipata a creditelor in derulare (delverage, pentru a elibera bancabilitate necesara in vremuri dificile), reprezinta principalele arme care te pot ajuta sa exploatezi oportunitatile de investitii pe timp de recesiune (cand activele sunt ieftine, personalul are o rotatie mai mica si resursa umana este mai disponibila din cauza disponibilizarilor iar dobanzile sunt mici pentru relansarea economiei).

Firmele care inregistreaza o pondere ridicata a costurilor fixe in totalul cheltuielilor sunt foarte rigide si se pot restructura foarte putin in perioadele dificile. Astfel, cheltuielile sunt ajustate decalat si mai lent comparativ cu reducerea veniturilor, ceea ce duce la scaderea profitului sau chiar inregistrarea de pierderi semnificative. Iata cateva strategii care pot contribui la reducerea costurilor fixe – externalizarea proceselor non-core si corelarea costurilor aferente cu volumul de activitate sau indicatori de performanta variabila ai furnizorului (transformarea costurilor fixe in variabile), transferul personalului variabil (care depinde de nivelul venitului) catre companii de leasing de personal, reducerea maturitatii contractelor cu partenerii de afaceri (chirie spatii, renegocierea anuala a termenelor de plata cu furnizorii etc.). Desigur, toate aceste strategii pot implica costuri mai mari pe termen scurt (ex – costul cu chiria pentru un contract de +3 ani este mai mic comparativ cu o maturitate mai scurta), dar toate acestea iti pot aduce un avantaj competitiv esential in perioade dificile, respectiv flexibilitatea superioara de restructurare.

Majoritatea companiilor dezvolta mai multe produse, servicii sau linii de afaceri sinergetice sau complementare pe aceeasi firma. O parte din cheltuieli sunt legate strict de anumite produse, fiind astfel mai usor de monitorizat. In schimb, cheltuielile administrative / suport (ex.: marketing, resurse umane, financiar, logistica, etc.) sunt centralizate la nivel de companie. Antreprenorii trebuie sa fie constienti de marjele de profitabilitate specifice fiecarui produs / serviciu / linie de afacere, iar aceasta se poate face numai prin realizarea unor centre de cost specifice. Astfel, absolut toate cheltuielile din companie trebuie alocate unui produs / serviciu care genereaza venit, ceea ce contribuie la realizarea unor centre de cost si venituri deci, implicit, a marjelor de profitabilitate aferente. In caz contrar, daca antreprenorii analizeaza doar profitabilitatea generala a companiei, nu sunt constienti de scurgerile deja existente pe anumite linii de afaceri care pot inregistra pierderi, sau trebuie optimizate din cauza profitului insuficient avand in vedere riscul capitalului blocat.

Foarte multe companii detin active care nu sunt necesare in activitatea principala. Exemplele sunt numeroase, de la diverse active imobilizare (terenuri, depozite, spatii comerciale), autovehicule sau echipamente pentru functii secundare. Blocarea banilor in aceste active genereaza, de cele mai multe ori, costuri de oportunitate imense. Aceasta se intampla intotdeauna atunci cand randamentul capitalului reinvestit este superior costului de inchiriere al activelor respective. Astfel, banii stau blocati in activele respective si produc mult mai putin decat daca ruleaza in operatiunile curente ale companiei. Pentru evitarea acestor costuri de oportunitate si deblocarea capitalului, activele respective pot fi vandute si apoi inchiriate (sell and lease back). Desigur, pentru asemenea decizii, momentul este esential, iar activele respective trebuie vandute cand exista lichiditate in piata iar pretul este bun, adica ACUM. Cine poate fi cumparatorul? Oricine isi doreste o expunere pe clasa respectiva de active si este multumit cu randamentul obtinut pe termen lung din inchirierea acestora, deoarece ce NU este core business pentru tine, poate fi core business pentru altii.