Eforturile de decarbonizare ale Uniunii Europene s-au intensificat semnificativ in ultima perioada, iar instrumentele pachetului legislativ Fit for 55, respectiv reforma EU ETS si noul regulament privind Mecanismul de Ajustare a Carbonului la Frontiera – CBAM, au devenit principalele motoare care vor actiona in directia cresterii taxarii carbonului, impunand astfel costuri suplimentare companiilor in functie de emisiile de carbon.

Daca pana acum pretul carbonului era o notiune abstracta sau cunoscuta doar acelor putini operatori economici care detin instalatii stationare ce intra sub incidenta schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera (GES) EU ETS, aceasta era se apropie de sfarsit. Reforma sistemului EU ETS vine cu obiective extrem de ambitioase de decarbonizare, urmarind o reducere a GES de 62% pana la 2030.

Taxarea carbonului a inceput sa capete contur in anii ’90, odata cu cresterea constientizarii impactului emisiilor de gaze cu efect de sera asupra climei globale. Initiativele internationale, cum ar fi Protocolul de la Kyoto (1997) si Acordul de la Paris (2015), au avut ca obiectiv reducerea emisiilor si limitarea cresterii temperaturilor globale.

Mecanismele legislative ce vor veni in sprijinul acestui obiectiv de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera includ, printre altele:

Accelerarea ritmului de reducere a plafonului de certificate de emisii: pentru a obtine reducerea emisiilor de CO₂ de 62%, legiuitorul european a stabilit reducerea treptata a numarului de certificate EU ETS disponibile si respectiv a numarului de certificate acordate gratuit companiilor intens poluante. Astfel, factorul de reducere liniara va fi ridicat de la 2.2% la 4.3% pentru perioada 2024-2027, iar mai apoi la 4.4% pentru perioada 2028-2030. In plus, 90 de milioane de certificate de emisii  vor fi scoase de pe piata in 2024, iar in 2026 urmeaza alte 27 de milioane de certificate. Se preconizeaza astfel ca pana in 2034 alocarea gratuita de certificate sa fie eliminata complet, iar companiile din sectoarele CBAM sa fie obligate sa cumpere toate certificatele necesare prin licitatie sau de pe piata.

Introducerea Mecanismului de Ajustare a Carbonului la Frontiera (CBAM): Regulamentul CBAM, deja in vigoare incepand cu octombrie 2023, urmareste sa adreseze riscul relocarii industriilor intens poluante in afara Uniunii Europene, catre teritorii cu legi mai putin stricte in ceea ce priveste schimbarile climatice. Pentru prima etapa, CBAM vine doar cu o obligatie de raportare a emisiilor incorporate in anumite categorii de marfuri (fier si otel, aluminiu, ciment, fertilizatori, hidrogen si electricitate), insa incepand cu 2026 importatorii de marfuri din aceste sectoare vor fi nevoiti sa achizitioneze certificate CBAM reprezentand pretul emisiilor. CBAM va fi introdus treptat, pe o perioada de 9 ani (intre 2026-2034), aceasta perioada coincizand si cu eliminarea corespunzatoare a alocarilor cu titlu gratuit pentru aceste sectoare. 

Extinderea sferei de aplicare EU ETS la noi sectoare: transportul maritim va fi introdus treptat intre 2024-2026 in schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera , iar pana la finalul anului 2026, Comisia Europeana va decide asupra introducerii sub schema EU ETS a instalatiilor de incinerare a deseurilor municipale. Mai mult, un sistem separat EU ETS II pentru cladiri, transport rutier si combustibili utilizati in alte sectoare urmeaza sa devina operational incepand cu anul 2027. 

Asadar, extinderea sferei de aplicare a obligatiei de achizitionare a certificatelor EU ETS, reducerea efectiva a plafonului de certificate, urmata de eliminarea graduala a certificatelor cu titlu gratuit si implementarea in paralel a mecanismului CBAM, reprezinta principalii factori care vor duce la resimtirea din ce in ce mai puternica a pretului carbonului.

Evolutia crescatoare constanta a pretului la certificatele de emisii de gaze cu efect de sera este o proba clara a eficientei acestor mecanisme. De la un pret de 17 euro pe certificate de CO₂ in 2019, in 2023 aceasta cotatie a atins niveluri record de 100.34 de euro pe certificat CO₂. In continuare, prognozele arata ca pana in 2030 nu sunt asteptate cresteri semnificative, ci mai degraba o mentinere a pretului carbonului in jur de 70-90 euro/tCO₂; insa pentru perioada 2030-2044 evolutia este preconizata a fi mult mai abrupta, preturile fiind estimate a creste pana la 500 euro/tCO₂in 2044. 

In acest context al (supra)taxarii carbonului si tinand cont si de restul initiativelor legislative care accelereaza sub o forma sau alta tranzitia catre o economie mai verde (i.e. Regulamentul privind Industria Net-zero, Planul Industrial al Pactului Verde European), companiile din numeroase sectoare industriale se confrunta cu necesitatea imperativa de a reevalua si restructura modul in care isi desfasoara afacerile, pentru a face fata acestor provocari complexe.

Pentru a reduce impactul taxarii carbonului, companiile ar trebui sa investeasca in eficienta energetica si inovatie tehnologica, iar in acest sens companiile se pot pregati prin:

Desi impactul acestor schimbari la nivel legislativ va fi resimtit diferit de catre diversele sectoare, concluzia este universal valabila: chiar pe parcursul urmatorului deceniu, in absenta unor masuri strategice de decarbonizare, intregul mediu de afaceri, iar mai apoi consumatorul, va simti o crestere a pretului carbonului cu efect in intreaga economie. 

Pentru a ramane competitive si a minimiza impactul financiar al taxarii carbonului, companiile vor fi nevoite sa caute solutii inovatoare si tehnologii mai prietenoase cu mediul. O crestere a pretului carbonului poate duce totodata si la o schimbare in preferintele consumatorilor catre produse si servicii cu amprenta de carbon redusa. Diversificarea surselor de energie si adoptarea practicilor sustenabile pentru a raspunde cerintelor pietei devin esentiale pentru adaptarea la noile cerinte si norme si pentru mentinerea competitivitatii.

In concluzie, pretul carbonului va obliga companiile industriale sa-si revizuiasca si sa isi ajusteze modelul de afaceri intr-o directie mai sustenabila, eficienta si orientata catre inovatie, in vederea adaptarii la noile realitati ale unei economii globale preocupate de schimbarile climatice.

***