Economia comunitara a fost lovita in plin de pandemia Covid-19, iar in prezent companiile se confrunta cu o serie de dileme in ceea ce priveste felul in care va avea loc procesul de revigorare. O problema majora rezida in faptul ca abordarea politica este eterogena, in unele state guvernele luand deja masuri de relaxare, iar in altele mentinand restrictiile la cel mai inalt nivel. Acesta reprezinta un impediment pentru corporatiile care desfasoara operatiuni pe regiuni largi, ce includ mai multe tari si care ii vad astfel intarziate planurile de redresare. Foarte multe entitati economice navigheaza in prezent pe ape necartografiate, spre deosebire de crizele precedente acuala generand mai degraba probleme de numerar, decat de creditare. Cea mai mare provocare, la momentul actual, este incertitudinea ce planeaza asupra orizontului, inclusiv a celui apropiat. Din pacate, coordonarea lipseste cu desavarsire, chiar si in interiorul zonei euro. Cele mai mari dileme planeaza in continuare asupra formei pe care o va avea recuperarea economica (U, V sau L) si asupra duratei procesul respectiv. Trecand peste diferentele de abordare care tin inclusiv de stimulentele fiscale decise de fiecare stat membru al UE, un alt factor decisiv de influenta este constituit de sanatatea economiilor. De pilda, este previzibil ca economia italiana sa aiba nevoie de mai mult timp pentru recuperare decat cele nordice. Nu exista inca niciun consens, de asemenea, in ceea ce priveste folosirea obligatiunilor coronabond pentru acoperire datoriilor generate de actuala criza. Managerii corporatiilor constientizeaza faptul ca in conditiile date este nevoie de planuri alternative care sa acopere neprevazutul, insa nici macar acestea nu pot fi concepute in conditii optime din cauza sus-numitei incertitudini, ce fac imposibila adoptarea unor decizii pe termen lung. Riscurile legate de pret, fluxuri de numerar si management al activelor sunt, la randul lor, foarte mari, cu toate ca o parte dintre acestea pot fi gestionate urmand modelul Chinei. Desigur, exista si motive de speranta, dar acestea trebuie estimate in contextul realitatii imediate, care presupune din start o revigorare cu mai multe viteze. Maiestria va fi masurata, in acest caz, prin abilitatea de a gestiona aceste elemente diferite in mod optim, pe termen scurt si mediu. In plus, procesul de recuperare nu va fi unul liniar: vor fi inregistrate starturi false, reintroducerile temporare ale restrictiilor au o probabilitate destul de mare etc. Este cert este faptul ca fiecare stat va avea dinamica proprie. In cazul crizelor scurte, recuperarea va avea loc in forma de V, ceea ce se va transpune intr-o inflatie limitata si intr-un impact minim asupra cererii si ofertei. In schimb, in cazul incadrarii pe o spirala economica descrescatoare, aceasta se va transpune in primul rand asupra capacitatii de productie a economiei, cu efecte directe in ceea ce priveste intrarea mai multor firme in insolventa, ceea ce va duce inclusiv la scaderea cererii, ca urmare a scaderii veniturilor si a nivelului de incredere a consumatorilor. De asemenea, este posibil ca in anumite sectoare sa apara presiuni deosebite asupra preturilor de achizitie, care ar duce imediat la majorarea costurilor operationale. In pofida acestui scenariu deloc incurajator, totusi criza Covid-19 nu marcheaza sfarsitul globalizarii, dar le da apa la moara populistilor, fapt ce va afecta intr-o oarecare masura retelele globale. Un efect imediat ar putea fi acela al relocarii spatiilor de productie de catre unele corporatii pentru a diminua riscurile ce afecteaza lanturile de distributie, iar acest lucru ar putea afecta structura si managementul acestor entitati. In fine, este dificil de masurat gradul in care distantare sociala va influenta flexibilitatea companiilor respective in faza de revigorare.