Predictiile pentru 2023 sunt o imensa provocare, dupa ce, predictiile pentru anii trecuti s-au dovedit a fi fost departe de realitate. Rusia era trecuta la categoria riscuri inca din 2014, de la anexarea Crimeei, dar nimeni nu vorbea de un razboi. Se estima dependenta energetica de Rusia dar nimeni nu facea scenariul folosirii gazelor naturale pe post de arma economica si nici masuri ferme de reducere a acestei dependense nu erau aplicate . China era considerata un jucator activ si cu potential de risc prin jocurile si semnalele de rearanjare a puterii politice la nivel mondial, dar nimeni nu estima impactul asupra lanturilor de productie prin controlul resurselor de catre China. Pandmeia, defilarea izoletelor, inchiderea economiilor lumii au fost imposibil de anticipat. In ultimii 3 ani, cele mai mari riscuri s-au concretizat, lasand acum deschis scenariul masurilor de contracarare. Tensiunile dintre China si Taiwan sunt in crestere, adaugand instabilitate politica si diminuand apetitul global pentru investitii. Productia de energie din resurse altele decat cele furnizate de Rusia si tarile OPEC, accesul la resurse naturale si lidershipul politic european sunt principalele provocari ale anului 2023. Razboiul – cu implicatiile sale negative asupra economiei - ramane principala incertitudine a anului 2023 in toata Europa.

 

Invazia Rusiei in Ucraina a scos la iveala riscul globalizarii: dependenta economiilor lumii de resurse. Nu este o premiera, ba chiar cele 2 crize ale petrolului de la inceputul si sfarsitul anilor 70 au reliefat aceasta vulnerabilitate, dar deciziile tarilor – mari si mici – au fost pentru adancirea globalizarii. Castigurile erau mari pentru toata lumea, iar decidentii tarilor dezvoltate considerau ca toti liderii politici ai lumii au comportament rational, ca interesele economice primeaza si ca toti au studiat  teoria jocurilor si „dilema prizonierului”; ca liderii politici vor alege ratiunea si bunastarea popoarelor lor. Pana recent functiona o complementaritate si o dependenta functionala intre statele lumii: tarile dezvoltate aveau tehnologiile, iar tarile in curs de dezvoltare aveau resursele. Ascensiunea Chinei in domeniul tehnologiilor, dominatia asupra resurselor dar si prezenta activa a capitalului chinez in toate tarile, in toate domeniile, inclusiv cele strategice au impus China la masa marilor decizii ale jucatorilor globali, in ciuda propriilor rigiditati, chiar anomalii economice si politice interne. 

 

In 2023, cresterea economica incetineste la nivel global, pe fondul cresterii preturilor la energie si materii prime, cresterea ratelor dobanzilor dar si a incertutidinilor. Atat cererea cat si oferta vor fi afectate in 2023, iar deciziile de investitie vor fi dificile. Cresterea economica modesta si dobanzile ridicate indica o posibila criza a datoriilor, iar cele mai afectate tari vor fi cele cu stoc semnificativ de datorie si cele cu credibilitate scazuta. Bancile centrale vor urmari cu atentie evolutia preturilor si vor folosi politica ratelor dobanzilor pentru a tempera inflasia dar fara a strivi cererea interna si fara a perturba piata valutara, adica un fel de dans  pe sarma. Banca Centrala Europeana probabil va continua cresterea ratelor dobanzilor, oricum inceputa cu mai bine de jumatate de an intarziere fata de FED, pentru temperarea inflatiei dar si pentru protejarea competitivitatii firmelor europene, deja afectate de criza materiilor prime. Griparea industriei auto germane pe fondul lipsei microprocesoarelor afecteaza o serie de producatori de componente si subansamble din numeroase tari UE, inclusiv Romania.

 

Cresterea ratelor dobanzilor in Zona Euro si in SUA si presiunea pe continuarea cresterii ratelor dobazilor la lei complica situatia economica a Romaniei. Cu cel mai slab rating de tara la nivel UE din cele 9 trepte de rating favorabile investitiilor (investment grade) si cu o datorie publica ce a atins 50% din PIB, alaturi de politici interne incoerente, Romania va continua sa se confrunte cu o finantare scumpa a datoriei publice. Ponderea cheltuielilor cu dobanzile aferente datoriei publice in PIB s-a dublat in ultimii ani, depasind 2% din PIB. Desigur, deficitele bugetare mari din cei doi ani de pandemie au contribuit la aceasta dezvoltare negativa, dar dificultatile de finantare ale Romaniei sunt mult peste cele ale tarilor din regiune. Deficitul ridicat de cont curent, competitivitatea scazuta a produselor romanesti, accesul greoi la finantare pentru formele romanesti vor accentua presiunile economice interne. Continuarea folosirii cursului de schimb ca ancora anti-inflationista va limita noi presiuni inflationiste dar va afecta competitivitatea. Debirocratizarea si digitalizarea ar fi putut fi gura de aer pentru antreprenorii romani si pentru castiguri de competitivitate dar nimic din masurile post-pandemice nu indica faptul ca statul este constient si preocupat de aceste domenii. Debirocratizarea, digitalizarea si accesul la finantare, adica elemenetele ce pot creste competitivitatea firmelor romanesti, vor ramane subiecte de conferinte.

 

2020 a fost anul cu cea mai mare scadere economica dupa Marea Depresie din anii 30, iar 2022 a avut cea mai ridicata inflatie dupa anii 70. Anul 2023 va fi o combinatie de cresetere economica modesta si preturi mari, in special la energie si materii prime. Tarile cu viziune, strategie pe termen lung si institutii puternice au reusit sa faca fata mai rapid acestor provocari. Din pacate, Romania ramane captiva unor jocuri politice interne cu miza mica, iar institutiile sunt slabite sistematic prin politizare si deprofesionalizare. Mizele mici ale partidelor mari ne impiedica sa vedem imaginea de anasamblu si sa progresam. Lipsa unei strategii economice axata pe reindustrializare, investitii in capacitati de productie, tranmisie, distributie si stocare de energie, investitii in capital uman si acces la finantare face ca Romania sa rateze, din nou, oportunitatile.

 

Ratarea reformelor din PNRR ramane principalul risc intern, ceea ce ar face ca decalajul dintre Romania si UE sa creasca. Mai mult, 2023 va fi anul instabilitatii politice sub poleiala unei majoritati politice de peste 70%. Tranzactionarea functiilor politice inainte si dupa „marea rotativa” din luna mai ne va umple fiecare zi cu talk-show-uri si scenarii, care, insa, nu vor tine de foame si nu vor compensa facturile mari. 2023 va aduce si candidatii pentru alegerile prezidentiale din 2024, cand vom afla noul presedinte al unei Romanii ce a ratat sansa sa devina Romania educata.