Expertii Energy Policy Group (EPG) afirma ca decarbonizarea profunda in sectorul cimentului va fi imposibila fara captarea si stocarea carbonului. Implementarea unui astfel de sistem va necesita sprijin guvernamental, pana cand clincherul verde va deveni competitiv. Fara decarbonizare, pretul ar putea creste de zece ori, pana in 2050, din cauza costurilor asociate emisiilor, care vor depasi orice supracost aferent alternativei ecologice. Conform estimarilor, tranzitia va presupune costuri de 900 de milioane euro pentru fiecare fabrica de dimensiune medie. Aceste evaluari sunt valabile pentru perioada 2030-2044, intr-un scenariu cu contracte pentru diferenta de carbon (CCfD). Cimentul va avea nevoie si de alte solutii, cum ar fi achizitiile publice ecologice, pentru a sustine decarbonizarea. In productia primara de otel, tranzitia va presupune, de asemenea, costuri semnificative. Investitiile de capital si cresterea costurilor operationale pentru otelul verde ar putea majora costurile otelului lichid cu 25%, pana in 2030. In plus, otelul verde ar deveni competitiv fata de cel conventional abia spre 2050. Cu toate acestea, tranzitia catre otelul verde ar putea asigura economii 1,7 miliarde euro pe an in costuri de emisii pana in 2050. Disponibilitatea si costul hidrogenului regenerabil vor avea un rol esential. Sprijinul guvernamental, sub forma unor ajutoare operationale (OPEX) in cadrul unui sistem CCfD, va fi necesar pana cand otelul verde devine competitiv. Referitor la sectorul produselor chimice de baza, acesta va trebui sa adopte electrificarea proceselor industriale de incalzire, strategie ce ar putea genera economii semnificative de energie si reduce emisiile cu 17-25%. Productia de ingrasaminte va trebui sa adopte amoniacul verde si alte masuri suplimentare de decarbonizare, pentru a ramane competitiva. Si in acest caz va fi necesar sprijin public pentru a acoperi costurile suplimentare asociate amoniacului verde. In conditiile date, hidrogenul regenerabil disponibil la preturi accesibile va fi esential pentru Romania. Astfel, se va reduce dependenta de importurile de ingrasaminte, iar tara noastra ar putea deveni un producator de metanol ecologic. Fara sprijin pentru investitiile in decarbonizare, exista riscul relocarii productiei si al cresterii dependentei de importuri. In lipsa masurilor imediate, Romania risca ruperea lanturilor de aprovizionare interne si externalizarea productiei cu emisii ridicate (otel lichid, clincher si amoniac). Pentru informatii suplimentare, click aici