Conceptul de dubla materialitate, introdus de Directiva UE privind raportarea corporativa de sustenabilitate (CSRD), urmareste identificarea celor mai importante aspecte de sustenabilitate/ durabilitate pentru companie si partile interesate, precum si evaluarea impactului generat de acestea asupra mediului si societatii.

Evaluarea dublei materialitati (Double Materiality Assessment - DMA) reprezinta un exercitiu complex, dar obligatoriu pentru companii, care permite o alocare eficienta a resurselor necesare pentru conformarea la CSRD, oferind informatii relevante pentru definirea strategiei companiei. Termenul cheie - dubla - face referire la faptul ca organizatiile care raporteaza vor lua in considerare relevanta sustenabilitatii din doua perspective:

• Perspectiva din interior spre exterior: pe de o parte, companiile au un impact asupra oamenilor si asupra mediului. Ne referim aici la daunele care pot fi aduse naturii sau la cazuri de incalcare a drepturilor omului. 

• Perspectiva din exterior spre interior: pe de alta parte, evolutiile si evenimentele legate de sustenabilitate creeaza recurent noi riscuri si oportunitati pentru companii. Exemple in acest sens sunt riscul reputational in cazul unor incidente de coruptie, introducerea de noi taxe pe carbon sau oportunitatile de dezvoltare de noi produse circulare si durabile.

 

Un raport si o strategie bazate pe subiecte materiale creeaza mai multa transparenta, contribuie la o mai buna luare a deciziilor si asigura ca timpul si resursele sunt concentrate pe acele subiecte care conteaza cel mai mult atat pentru companie, cat si pentru partile interesate si pentru societate in general.

PwC propune sapte pasi prin care companiile pot intelege si realiza evaluarea dublei materialitati: 

 

Partile interesate joaca un rol central in evaluarea dublei materialitatii, in special in contextul definit de ESRS si CSRD, iar identificarea partilor interesate afectate de companie si a celor care o pot influenta este esentiala. Obiectivul implicarii partilor interesate este de a intelege impactul potential asupra indivizilor si de a aduna informatii cu privire la problemele de durabilitate. Dialogul cu partile interesate nu ar trebui doar sa informeze evaluarea materialitatii, ci si sa implice discutii cu privire la strategie, politici si planuri de actiune legate de subiectele de sustenabilitate.

 

Companiile trebuie sa ia in considerare sectoarele lor de activitate, zonele geografice de operare, precum si reperele esentiale din lantul valoric atunci cand identifica chestiuni de sustenabilitate potential relevante. Evaluarile anterioare ale semnificatiei, documentatia interna (de exemplu, evaluarile de impact si de risc) si documentatia externa (de exemplu, rapoartele sectoriale, benchmark-urile si evaluarile de sustenabilitate) pot fi utilizate ca surse de referinta.

 

Pentru a putea stabili daca aspectele de sustenabilitate identificate in pasul anterior sunt intr-adevar semnificative (si, prin urmare, ar trebui sa fie dezvaluite in rapoartele de sustenabilitate), urmatorul pas este definirea acestora in ceea ce priveste impactul asupra companiei, precum si riscurile si oportunitatile identificate.

 

Odata ce problemele de durabilitate au fost descrise in termeni de impact, riscuri si oportunitati, urmatorul pas este cuantificarea acestora. Nivelul de detaliu implicat in aceasta etapa poate fi abordat granular, conform standardelor europene de raportare in domeniul sustenabilitatii (ESRS). Aceasta evaluare detaliata ajuta la determinarea ulterioara a cerintelor de dezvaluire si a punctelor de date semnificative. Mai mult, companiile trebuie sa prezinte modul in care gestioneaza impactul, riscurile si oportunitatile legate de fiecare subiect, clarificand potentialele implicatii strategice.

 

Expertii de sustenabilitate ajuta companiile sa identifice evenimentele care ar putea declansa un risc sau o oportunitate (de exemplu, noi reglementari, atentie sporita din spatiul public sau schimbarea asteptarilor partilor interesate cu privire la un anumit subiect). In schimb, specialistii in aspecte ESG pot sprijini si asigura alinierea cu abordarea mai larga a managementului riscului intreprinderii, iar expertii financiari pot ajuta la evaluarea amplitudini efectelor financiare (de exemplu, o crestere a cheltuielilor de cercetare si dezvoltare, pierderea veniturilor sau cresterea costurilor operationale). 

 

Odata ce impactul negativ si pozitiv, riscurile si oportunitatile au fost evaluate, compania le poate prioritiza si analiza pe fiecare in parte. O companie ar trebui sa prezinte toate impacturile, riscurile si oportunitatile semnificative. Cu toate acestea, daca sunt dezvaluite prea multe IRO, problemele cele mai critice pentru companie pot fi umbrite. Prin urmare, se recomanda discutii cu partile interesate, managementul superior si specialisti pentru identificarea si prioritizarea celor mai importante aspecte asupra carora compania se poate concentra dintr-o perspectiva strategica.

 

Pentru fiecare aspect de sustenabilitate care a fost identificat ca fiind material, CSRD solicita companiilor sa dezvaluie exact ce masuri sunt puse in aplicare pentru a gestiona impactul asupra mediului si societatii. Drept urmare, in timp, companiile ar trebui sa dezvaluie nu numai indicatorii si tintele pe care le-au stabilit pentru fiecare masura de sustenabilitate, ci si politicile si planurile de actiune pe care le vor implementa pentru a-si atinge obiectivele. Aceste cerinte conduc la o nevoie tot mai mare de a lua in considerare impactul sustenabilitatii si de a utiliza o perspectiva pe termen mai lung atunci cand se dezvolta strategia corporativa. Dezvaluirea planurilor de actiune cere, de asemenea, companiilor sa formuleze in mod credibil modul in care se vor asigura ca problemele de sustenabilitate sunt abordate si ce divizii ale companiei trebuie sa fie implicate.

In concluzie, orientarile ESRS subliniaza o gama larga de cerinte care nu trebuie subestimate in ceea ce priveste complexitatea. Este important ca organizatiile sa inceapa sa se pregateasca pentru obligatiile lor de raportare, dobandind o intelegere a acelor cerinte, inclusiv care sunt aspectele importante pentru sustenabilitate, care sunt procesele necesare pentru a obtine date din intregul lant valoric si ce implica dezvoltarea unui sistem de raportare eficient. 

 

*** Articol publicat de  Sustainability Professional Doctor in Knowledge Management, Professional Scrum Maste