Investitorii imobiliari spun ca eficienta energetica a devenit un criteriu important in tranzactiile imobiliare, acestia calculand inca de la inceput cat i-ar costa sa aduca o cladire la emisii de carbon aproape zero, reiese din raportul “Emerging Trends in Real Estate 2021”, realizat de PwC.

Mai mult, ei sunt de parere ca in urmatorii 10 ani toate tranzactiile imobiliare ar putea fi influentate de standardele de eficienta energetica, in contextul in care tintele climatice ambitioase ale statelor vor aduce reglementari mai stricte in domeniu, care se vor adauga la presiunile in crestere din partea investitorilor si chiriasilor.

Ignorarea acestei probleme implica riscul de a avea un „activ blocat” care nu respecta reglementarile si pentru care nu vor exista cumparatori sau chiriasi. Astfel ca, modernizarea cladirilor existente si aplicarea unor standarde mai stricte in cazul cladirilor noi vor fi obligatorii.

 

Potrivit unui raport realizat de Comisia Europeana in 2020, peste 85% din stocul de cladiri al UE (peste 220 de milioane de unitati) au fost construite inainte de anul 2001, iar majoritatea nu sunt eficiente din punct de vedere energetic. In general, cladirile sunt responsabile pentru aproximativ 40% din consumul total de energie al UE, dar si pentru 36% din emisiile de carbon din energie.

Uniunea Europeana a lansat Pactul Verde (Green Deal), un set de politici care prin urmareste reducerea emisiilor de carbon cu cel putin 55% pana in 2030, comparativ cu 1990, si atingerea neutralitatii climatice pana in 2050. Pentru atingerea acestui obiectiv este necesar ca tarile membre UE sa aplice reglementari mai stricte. Pentru a atinge obiectivul stabilit pana in 2030, UE ar trebui sa reduca emisiile de gaze cu efect de sera ale cladirilor cu 60%, consumul final de energie cu 14% si consumul de energie pentru incalzire si racire cu 18%.

In Europa, sunt tari care au introdus reglementari pentru eficienta energetica. Spre exemplu, in Marea Britanie, daca o cladire comerciala nu are standardele minime de eficienta energetica aceasta nu poate fi inchiriata. Olanda va introduce o reglementare similara pentru cladirile de birouri. Totodata, Germania a introdus o taxa pe carbon pentru cladirile care au emisii mai mari decat limitele impuse. Taxa este in prezent destul de mica si daca nu va avea efectul scontat, este de asteptat sa creasca.

Si in Asia, China si Singapore sunt asteptate reglementari mai stricte in domeniul imobiliar, care ar urma sa ajute statele in atingerea tintelor de mediu.

 

Principala discutie in jurul decarbonarii in imobiliare se poarta in prezent in jurul modului de masurare si contabilizare a emisiilor de carbon.

Potrivit Organizatiei Natiunilor Unite (ONU) si EIA (Energy Information Administration) SUA, aproximativ 74% din carbonul emis in timpul ciclului de viata al unei cladiri provine din constructia si demolarea acesteia si doar 25% din operatiunile sale. Dar, in timp ce emisiile din operatiuni pot fi reduse, cele din constructie raman.

Avand in vedere si estimarile ca 80% din cladirile care vor exista in 2050 au fost deja construite, eficienta energetica a acestora ar avea un impact mai mare asupra atingerii obiectivelor de reducere a emisiilor, decat dezvoltarea de cladiri noi.

In ceea ce priveste emisiile din constructiile noi, producatorii de materiale investesc masiv in cercetare si dezvoltare pentru a reduce amprenta de carbon a acestora, statele introduc noi standarde in constructii, iar dezvoltatorii fac trecerea la utilizarea energiei regenerabile si investesc in sisteme AI de monitorizare a consumului de energie.