Casa de avocatura de business Cunescu, Balaciu & Asociatii atrage atentia asupra modului de transpunere a Directivei europene privind achizitiile publice in legislatia locala, mentionand ca in aceasta forma nu va fi rezolvata problema blocajelor legislative care intarzie o multime de proiecte strategice de infrastructura. "Modul in care s-a ales sa se implementeze noul pachet de legi privind achizitiile publice preia metehne din vechea legislatie si nu va debloca proiectele de infrastructura, desi scopul implementarii conform Directivei europene era tocmai fluidizarea procesului achizitiilor publice si evitarea blocajelor de tipul celor care au afectat mari proiecte de infrastructura", a declarat Beatrice Onica-Jarka, avocat-partener la Cunescu, Balaciu & Asociatii, una dintre primele case de avocatura de business din Bucuresti.

Pachetul de legi in domeniul achizitiilor publice a fost finalizat in urma consultarii publice care a avut loc in ultimele doua luni si cuprinde doua proiecte de lege, unul ce vizeaza achizitiile publice si unul referitor la remediile si caile de atac in materie de atribuire a contractelor de achizitie publica si a contractelor de concesiune si pentru organizarea si functionarea Consiliului National de Solutionare a Contestatiilor. Cele doua proiecte de legi transpun legislatia europeana in domeniu, respectiv Directiva Europeana 2014/24/UE, Directiva Consiliului 89/665/CEE si Directiva Consiliului 92/13/CEE. Modificarile fundamentale aduse in principal de Directiva Europeana 2014/24/UE in domeniul achizitiilor publice sunt multiple si au efecte reformatoare in mediul economic.

"Cele mai interesante modificari propuse de lege, care reflecta si jurisprudenta europeana in materie, sunt cele referitoare la executarea contractului de achizitie publica si mai ales la modificarea contractului. Rolul acestora este sa elimine blocajele legislative care intarzie o multime de proiecte strategice de infrastructura", a precizat Beatrice Onica-Jarka.

Controverse in textul noilor legi

Potrivit avocatilor, o chestiune extrem de controversata sub dispozitiile actualei legislatii de achizitii publice este cea referitoare la modificarea contractelor de achizitii publice fara aplicarea unei proceduri de achizitii noi. Directiva 2014/24/UE (Articolul 72) clarifica aceste situatii si reglementeaza strict cazurile de modificare a contractelor de achizitie publica fara aplicarea unei proceduri de licitatie. In ceea ce priveste modificarile pentru lucrarile suplimentare care au devenit necesare si, respectiv, pentru cele neprevazute, Directiva europeana precizeaza ca nicio crestere a pretului nu poate depasi 50% din valoarea contractului initial, dar in cazul in care se efectueaza mai multe modificari succesive, aceasta limitare se aplica valorii fiecarei modificari in parte. "Proiectul de lege transpune insa aceste dispozitii ale Directivei prin art. 217, intr-o maniera care, desi creeaza o aparenta de fidelitate cu transpunerea Directivei, este totusi limitata, prin raportare la repere vechi (actuala legislatie a achizitiilor publice). Astfel, autorii proiectului de lege propun prin art. 220 alin.4 (c), 6, 7 (c), ingustarea aplicarii pragului de 50% fata de pretul initial la valoarea tuturor modificarilor, in timp ce, conform Directivei, acesta ar trebui aplicat fiecarei modificari in parte. O asemenea ingustare a sferei modificarilor valorice ale unui contract de achizitii publice va duce, in practica, la aceleasi probleme intampinate la aplicarea pragurilor de modificare a pretului contractelor conform actualului art. 122 lit. i din OUG nr. 34/2006 si care a blocat finalizarea unor lucrari la proiecte majore de infrastructura. Printr-o simpla nuanta de condei, in adaptarea textului directivei europene, ajungem ca, in loc sa usuram procesul fata de legislatia veche si greoaie, sa pastram aceleasi bariere care ingreuneaza progresul si proiectele publice", este de parere Beatrice Onica-Jarka. In situatia noului proiect de legi, modificarea ar fi, de asemenea, foarte limitata, avand in vedere ca totalitatea modificarilor nu ar trebui sa depaseasca 50% din valoarea initiala a contractului. Conform Directivei europene, valoarea unei singure modificari permise ar trebui sa fie de pana in 50% din valoarea lucrarii.

Desi Directiva propune ca modificarile sa fie independente una de alta, incat valoarea permisa la o modificare sa nu depinda de valorile modificarilor anterioare, transpunerea in proiectul de lege pastreaza limitarea, facand ca orice modificare sa fie analizata in raport cu cele anterioare, dar si cu cele ce ar putea urma. "Am semnalat aceasta situatie tocmai pentru ca vorbim despre un proiect de lege, care a ajuns la Parlament si care mai poate fi inca modificat in concordanta cu Directiva europeana. Speram ca reprezentantii legiuitorului sa aiba in vedere si aceste aspecte la momentul aprobarii documentului final", mai adauga Beatrice Onica-Jarka.

***