Tragedia de la Clubul Colectiv afecteaza intreaga natiune, in contextul in care in care un lung sir de neglijente, greseli, omisiuni, actiuni si inactiuni, avand teoretic sanse extrem de mici sa apara concomitent a dus la moartea a zeci de oameni si vatamarea grava a peste 150, potrivit opiniei arh. Octavian Ungureanu. "O simpla lectura a capitolului legat de spatii aglomerate din normativul de proiectare P-118 arata ca elementele acestui sir de tragice erori puteau fi contracarate prin prevederile uzuale dintr-un proiect de amenajare, daca acesta ar fi existat. Legile nr. 50/1991 si nr. 10/1996, reglementand autorizarea constructiilor, respectiv sistemul de calitate in proiectarea si constructia cladirilor, prevad ca astfel de interventii asupra constructiilor impun obtinerea unei autorizatii de construire, in baza unui proiect intocmit de arhitecti si ingineri, verificat de verificatori de proiecte, avizat de institutii publice sau private. Prevederile celor doua legi au rolul sa impuna o disciplina in constructii, iar corect aplicate, nu am asista la acest tip de evenimente", a explicat arhitectul. Tragedia de la Colectiv arata ca acest sistem este total ineficient in cazul in care oamenii aleg sa ocoleasca demersurile legale. "Din pacate, aceasta alegere este dictata de birocratia excesiva a procesului de autorizare. Cred ca este de datoria noastra, a arhitectilor, sa analizam aceasta situatie pe care totusi o cunoastem cel mai bine dintre toti specialistii din constructii. Mai mult, este important sa venim cu solutii. In conditii teoretice, procesul de obtinere a autorizatiei de construire dureaza 3-4 luni, daca toate institutiile ar raspunde in termenele legale de 30 de zile. Adevarul este ca fiecare dintre cele trei etape (certificat, avize, autorizatie), dureaza fiecare in parte intre 2-3 luni, marind acest interval la 6-9, uneori si la 12 luni, in conditiile autorizarii asa-zis «directe». Daca pentru proiectarea unei locuinte acesti timpi nu sunt neaparat in neregula, mulandu-se pe procesul de proiectare, pentru investitiile in constructii destinate afacerilor, termenul este nepermis de lung. In cazul unor modificari minore aduse unei constructii, cum ar fi demolarea unei debarale, modificarea unei usi sau ferestre, ori, cum a fost cazul de la Colectiv, amenajarea unui club intr-un spatiu existent, in conditiile in care lucrarile propriu-zise pot fi realizate in cateva zile sau saptamani, sistemul prevede aceiasi pasi, cu acelasi consum de timp. Cele mai multe incalcari si evitari ale procesului legal de autorizare apar exact in modificarile aduse cladirilor existente, modificari care reprezinta un pericol imens pentru viata si sanatatea populatiei. Trebuie remarcat ca cele doua legi, adoptate in 1991, respectiv 1996, sunt, totusi, surprinzator de bune, tinand cont de faptul ca experienta generala legata de constructiile private era foarte mica in acea perioada. In cei 25 de ani trecuti de la Revolutie, noi, arhitectii, am reluat legatura directa, nemijlocita, cu oamenii, cu investitorii, dupa ce timp de 50 de ani aceasta simbioza arhitect-client a fost sugrumata de un regim totalitar, atotstiutor. Noi am devenit, cu siguranta, unii dintre cei mai buni cunoscatori ai sistemului, datorita contactului continuu, nemijlocit, pe de o parte cu clientii, pe de cealalta parte cu autoritatile publice si cu firmele de constructii. Acest sistem greoi a nascut si a fost modelat si de coruptia care «gatuie» orice aspect al vietii noastre. Problema este adanca, grava, intregul sistem de autorizare si control este defectuos, dar si «ros de cancer». Ca arhitecti, nu ar mai trebui sa ne adaptam sistemului, ci sa-i cerem acestuia sa se schimbe, pentru noi si clienti. Trebuie sa solicitam OAR sa se consulte intai cu noi, cu arhitectii, deoarece noi suntem cei mai buni cunoscatori ai sistemului. Ii stim toate aspectele, inclusiv gradul de coruptie, care poate ucide. Abia apoi, dupa ce noi vom contribui, cu experienta noastra, la devoalarea hibelor actualului sistem, sa incercam impreuna, sa propunem societatii un nou sistem, mai simplu, care sa lase functionarii corupti fara parghii si care sa permita aparitia unor constructii sigure, inainte de orice. Trebuie sa gandim si sa propunem societatii un nou sistem de autorizare si control al calitatii in constructii, care sa ajute cetatenii sa beneficieze, in primul rand, de colaborarea cu profesionistii din constructii: arhitecti, ingineri structuristi si instalatori, experti tehnici si verificatori de proiecte, in cel mai practic mod cu putinta. De asemenea, noul sistem trebuie sa consume mult mai putina hartie, semnaturi si stampile, dar care sa urmareasca mult mai bine realizarea fiecarei constructii in conformitate cu normativele tehnice, in executie si in fazele de utilizare si postutilizare, nu pe doar pe hartiile care, iata, pot sa nu existe. Trebuie sa cream un sistem care sa stabileasca foarte punctual responsabilitatile. Acum, pentru orice constructie, responsabilitatea este impartita intre arhitect, inginer, verificator si experti, client, diriginte de santier, constructor, functionarii de la primarie, primar, ISC, ISU etc. Avem nevoie de un sistem simplu, coerent, lipsit de birocratie, axat pe responsabilitate, calitate si control in constructii, pe care apoi sa-l discutam si finisam, in colaborare cu partenerii nostri, ingineri, ISC, ISU etc. Apoi, impreuna cu societatea, clientii si beneficiarii nostri, sa-l impunem politicienilor pentru a-l legifera. Se discuta in aceste zile de guverne tehnocrate. Noi suntem tehnocratii din constructii, cei care au acumulat cea mai relevanta experienta si care ne lovim in fiecare zi de sistem".