Intre nivelul de incredere al liderilor din mediul de afaceri si evolutia economiei globale exista o corelatie foarte stransa, dupa cum arata raportul PwC Global CEO Survey, lansat la finele lunii ianuarie, la Davos. Daca aceasta corelatie se va pastra in 2020, ar trebui sa ne asteptam la o incetinire a cresterii economice globale la 2,4%. Numarul pesimistilor a atins in 2020 un record al ultimilor opt ani, iar cuvantul de ordine a devenit ”incertitudine”.

 

Ce ii pune pe ganduri pe directorii generali ai marilor companii la nivel global? Reglementarea excesiva, conflictele comerciale, deficitul de competente ale angajatilor in noua economie digitala, securitatea cibernetica sau schimbarile climatice. In ce masura se regasesc aceste preocupari pe agenda publica din Romania? As spune ca intr-o masura insuficienta, desi Romania este conectata la lumea globalizata in care traim si de care nu poate face abstractie fara a-si diminua sansele de dezvoltare.

 

Comparand temele dezbatute in spatiul nostru public cu cele de la nivel global, ar trebui sa fim ingrijorati de detasarea noastra si de tentatia de a lasa lucrurile sa mearga pe pilot automat. De la aderarea la NATO si, apoi, la UE, Romania nu mai are aceeasi preocupare fata de tendintele la nivel mondial, cu toate ca ar fi fost de asteptat ca integrarea in structurile euro-atlantice sa fie o forta care coaguleaza interesele locale. Apartenenta la clubul european si la alianta nord-atlantica ne-au dat un confort care, in ultimii ani, a inceput sa devina o slabiciune. Suntem prea putin atenti la evenimente majore care influenteaza configuratia globala si consideram ca angajamentele semnate sau asumate ne-au asigurat linistea si prosperitatea pentru totdeauna. La capitolul securitate, aceste angajamente sunt o garantie, insa la capitolul economie agenda nationala este determinanta. In realitate, nu e de ajuns sa ne ferim de pericole sub ”umbrela” NATO si a UE, ci ar trebui sa lucram pentru o strategie de dezvoltare. Pe langa dimensiunea externa a securitatii este imperativ necesara cea interna pentru ca o tara stabila se bazeaza, mai ales, pe o economie care asigura un standard de viata decent pentru cetateni.

 

Revenind la corelatia dintre crestere economica si perceptia liderilor de afaceri, raspunsurile date de directorii generali din Romania ar trebui cu atat mai mult sa ne puna in garda. Intr-un climat pesimist, ei se remarca ca fiind printre cei mai pesimisti, 57% anticipand diminuarea ritmului de crestere economica globala, fata de media globala de 53%. Un motiv in plus ca decidentii sa se uite mai mult catre economie si sa dea motive de incredere. Traim intr-o zona complicata geopolitic, iar globalizarea – cu multiplele ei beneficii – pare ca incetineste, punand frana circulatiei bunurilor si persoanelor si tensionand relatiile comerciale. In acest peisaj, tehnologia, cu rolul sau disruptiv, transforma societatea si economia in fiecare zi, marind gradul de incertitudine. Din punct de vedere economic ar fi doua directii majore: identificarea resurselor de crestere si raspunsurile/solutiile fata de riscurile la adresa economiei.

 

Daca admitem ca economia are un aport hotarator la securitatea nationala, atunci reforme structurale se impun. In primul rand in plan fiscal pentru a nu ne mai regasi in situatia de dinainte de criza financiara, cand deficitele mari au necesitat finantari costisitoare si indatorare suverana. In continuare, este nevoie de reforme care sa reporneasca administratia de stat cu un rol determinant in digitalizarea serviciilor publice, politicile demografice, educatie, energie, mediu si infrastructura. Aceste reforme ne indreapta spre convergenta economica, reala si nominala, cu UE si ne pot aseza pe pozitii solide in contextul pietei unice, dar si in arhitectura globala.

 

Conform estimarilor Fondului Monetar International, gradul de convergenta economica a Romaniei, masurata ca PIB pe cap de locuitor fata de media UE, va atinge un nivel de 66% in 2023, fata de un nivel de 60,7% in 2019. Ca estimarile sa se realizeze, Romania ar trebui sa stimuleze sursele de crestere si sa raspunda adecvat amenintarilor sau vulnerabilitatilor generate de digitalizare, demografie, educatie, energie, mediu si infrastructura. Fara a avea pretentia unei enumerari complete, o abordare strategica conectata cu trendurile globale ar trebui, in opinia mea, sa vizeze in principal, aceste domenii.

 

In urma cu sase ani, Ministerul Comunicatiilor estima ca implementarea completa a strategiei digitale putea duce pana in 2020 la o crestere a PIB de 13%, a locurilor de munca cu 11% si la reducerea costurilor administratiei cu 12%. De asemenea, studiul PwC privind implementarea guvernantei digitale arata ca digitalizarea contribuie la cresterea productivitatii muncii care, in Romania, este cu peste 50% mai mica decat in tarile care se situeaza pe primele locuri in lume din punct de vedere al digitalizarii. Studiul a identificat principalele bariere in calea implementarii guvernarii digitale in Romania, precum lipsa competentelor digitale de baza care sa permita utilizarea tehnologiilor avansate atat de catre cetateni, cat si de catre angajatii structurilor publice; lipsa unei legislatii aliniate cadrului european care sa asigure flexibilitate in implementarea initiativelor in domeniul digital sau costul relativ mare al certificatelor pentru semnatura electronica. In acelasi timp, Romania are o forta de munca performanta in IT care ar putea contribui la efortul de digitalizare, precum si o infrastructura digitala performanta la nivel european. Cu toate acestea exista probleme in acest domeniu care au nevoie de un raspuns rapid pentru ca digitalizarea este o componenta esentiala a economiei, fiind un liant al activitatii companiilor si institutiilor statului. Schimbarile la nivel global datorate noilor tehnologii au un ritm alert, iar Romania are nevoie sa recupereze la acest capitol, fara de care dezvoltare a devenit imposibila.

 

Din cauza migratiei si a scaderii natalitatii, populatia Romaniei s-a redus in fiecare din ultimii 30 de ani. Acest lucru a creat treptat un deficit al fortei de munca. Situatia demografica a ajuns o amenintare pentru economie si chiar pentru viitorul tarii. Pe termen mediu, o solutie pentru a compensa lipsa fortei de munca locale este aducerea de lucratori din tari non UE. Pe termen lung, insa, sunt necesare politici demografice care sa stimuleze natalitatea si sa limiteze migratia. Ma refer atat la stimulente financiare al caror efect a fost observat in ultimii ani cat, mai ales, la un model integrat de beneficii pentru parinti (de exemplu, un program national de crese si educatie prescolara) care sa ofere infrastructura educationala si alte servicii care sa permita revenirea pe piata muncii a parintilor ca urmare a reducerii perioadei necesare pentru cresterea copilului.

 

In stransa legatura cu deficitul fortei de munca se afla educatia. Profesiile se transforma si, odata cu ele, competentele necesare pe piata muncii. Educatia are un rol esential. Previziunile PwC din studiul Workforce Disruption Index arata ca, pana in 2029, peste 600.000 de locuri de munca din Romania vor fi afectate de tehnologie: 275.000 ar urma sa dispara, in special din productie, agricultura si utilitati, iar 325.000 sa fie create, mai ales in sanatate, educatie si alte servicii. Conditia pentru a aparea noi locuri de munca va fi ca angajatii sa dobandeasca noi competente digitale sau sa le imbunatateasca pe cele existente. De aceea este nevoie de programe educationale si de formare profesionala avand in vedere ca la nivelul populatiei generale competentele digitale sunt sub media europeana.

 

Pe termen mediu, pentru a continua sa aiba o crestere medie de 3,5% pe an, Romania are nevoie de inca un milion de angajati, pana in 2022, conform estimarilor PwC. Insa pregatirea si formarea profesionala a viitorilor angajati depind de sistemul de educatie.

 

Concluzionand, dezvoltarea economica s-a bazat pe avantajul competitiv al fortei de munca ieftina si calificata. In contextul problemelor demografice si ale sistemului educational, dar si al transformarii economiei si al convergentei cu UE, acesta atu dispare, ceea ce este firesc daca ne dorim dezvoltarea. In continuare, modelul de crestere economica ar trebui sa fie fundamentat pe un mix de politici specific tarilor dezvoltate: forta de munca inalt calificata, infrastructura de calitate buna, predictibilitate si stabilitate legislativa, cadru legal stimulativ pentru investitii.

 

Datorita pozitiei geografice si a potentialului resurselor naturale, Romania poate juca un rol important in regiune atat prin valorificarea resurselor proprii, cat si printr-un rol activ in redistribuirea resurselor energetice transportate din zona Marii Caspice, Orientului Mijlociu si Mediteranei de Est pe piata europeana. Daca proiectele in domeniul energiei nu vor alinia interesele tuturor partilor, intrebarea nu va mai fi cand vor demara, ci daca acest lucru se va mai intampla pentru ca ar putea fi prea tarziu, avand in vedere ca Green Deal aduce restrictii pentru acest sector.

 

Green Deal vine cu o serie de oportunitati si de restrictii. Romania nu are optiunea de a nu aplica cerintele, intrebarea nefiind daca va exista un impact pentru economie din acest punct de vedere, ci cand va avea loc si cum poate fi .

 

Infrastructura este vitala in acest mix. Atat infrastructura de transport, cat si cea educationala sau de sanatate sunt precare si au ajuns o amenintare la adresa perspectivei de crestere a economiei. Un punct pozitiv este infrastructura digitala unde Romania performeaza pe plan european si poate fi un avantaj in procesul de digitalizare. Totusi, pe langa aceste proiecte importante, Romania ar trebui sa aiba in vedere proiecte de anvergura, strategice din perspectiva economica si de securitate nationala, cum sunt proiectul Danube Black Sea Gateway Region care isi propune sa sprijine regiunea Dunare-Marea Neagra pentru a deveni o poarta atractiva pentru transportul maritim, inclusiv pe caile navigabile interioare.

 

Fiecare dintre capitolele enumerate prezinta vulnerabilitati, dar si oportunitati. Va depinde de calitatea politicilor publice si de abordarea lor integrata pentru a amplifica potentialul lor pozitiv si pentru a-l dimnua pe cel negativ. Este vorba de un proces de durata care necesita reforme structurale si proiecte pe termen lung cu un consens politic si social privind rolul economiei.