La inceputul lunii septembrie 2015 a fost adoptata de Senat propunerea legislativa L252/2015 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea lucrarilor de constructii, in prezent proiectul aflandu-se in comisiile Camerei Deputatilor. Principalele amendamente aduse legii se refera la modul de autorizare a interventiilor in zonele protejate. Conform propunerii legislative, se dispune separarea cladirilor de monument de cele din zonele protejate, ca urmare a diferentelor care privesc "natura lucrarilor de construire". Potrivit reprezentantilor Filialei Teritoriale Bucuresti a Ordinului Arhitectilor din Romania (OAR Bucuresti), propunerea omite, insa, corelarea tuturor articolelor care fac referire la interventiile in zone istorice, creand o disfunctie la nivel procedural. "Expunerea de motive a propunerii de modificare a Legii nr.50/1991 se bazeaza pe o teza falsa, postuland o diferenta calitativa dintre monument, pe de o parte, si zona protejata, respectiv zona de protectie, pe de alta parte. Potrivit noului proiect legislativ, «natura lucrarilor de construire este diferita in cazul monumentelor, a caror valoare este reprezentata de intregul imobil /ansamblu fata de zonele construite protejate sau zonele de protectie a caror valoare este mai ales ambientala». Prin Conventia europeana a patrimoniului, adoptata la Granada in 1985, document pe care Romania l-a ratificat de buna voie prin Legea nr. 157, inca din 1997, legislatia internationala privind protectia patrimoniului arhitectural nu se bazeaza pe diferenta monument /zona protejata si zona de protectie, ci pe conceptul unitar de patrimoniu. Cele doua categorii de patrimoniu (monumentul /zona protejata, respectiv zona de protectie) au o relevanta stiintifica, metodologica proprie, dar in plan practic si tehnic sunt inseparabile; nu se poate sustine ca zonele protejate si de protectie sunt mai putin importante decat monumentele pentru ca au doar o valoare «ambientala». Ele creeaza cadrul, extrem de important, in care fiinteaza monumentele si, chiar din acest motiv, nu pot avea un grad de protectie inferior acestora", a declarat arh. Serban Sturdza, presedintele OAR Bucuresti. Conform specialistilor, prin Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, legislatia din Romania se raliaza celei internationale, creand cadrul legal pentru aceeasi abordare metodologica. Articolele 23 si 24 din lege, care se refera strict la modul de autorizare a lucrarilor de interventie pe cladirile istorice (fie acestea monumente sau cladiri din zonele protejate), prevad necesitatea avizarii lucrarilor de Ministerul Culturii sau de serviciile deconcentrate ale acestuia, fiind, astfel, supuse aceluiasi proces legislativ de autorizare. Zonele protejate sunt compuse din monumente istorice, cladiri istorice de vechime variabila si cladiri de data recenta, inserate in contextul istoric. Interventiile pe cladirile istorice, dar nelistate ca monumente, sunt insa mai apropiate ca tehnica de monumentele istorice decat de cladirile noi. Acest lucru poate fi cu usurinta argumentat prin analiza caracteristicilor structurale, materiale, ornamentale specifice cladirilor istorice mai vechi de 60 de ani, cand tehnica de constructie nu varia esential fata de cea traditionala, existand elemente comune mai ales in sistemul de functionare si incalzire al cladirii. "Astfel, argumentul tehnic al diferentelor «naturii» lucrarilor de construire dintre monumente si cladirile din zonele protejate nu este valabil. Legea privind protectia monumentelor istorice este direct afectata de noile dispozitii ale legii nr. 50. Tot prin legea 422, art. 9, orice monument istoric este indisolubil legat de zona de protectie, care ii vine atribuita inca din momentul listarii. Includerea zonelor de protectie in planurile urbanistice si in regulamentele aferente acestor zone de protectie este obligatia legala a autoritatilor publice. In fond, decizia de a fragmenta lit.b a alin. 1 din art. 3 in doua segmente b si b1 poate fi considerata acceptabila cu o singura conditie: corelarea integrala a tuturor articolelor care trimit la art. 3, alin. 1, lit. b., in forma actualizata si republicata a legii nr. 50, pentru a le face aplicabile invariabil atat pentru lit. b, cat si pentru noua litera adaugata lit. b1. Eludarea intentionata a lit. b1, din momentul inaintarii proiectului de lege in forma initiatorului din data de 11 martie 2015 pana la ultima forma, adoptata de Senat la 2 septembrie 2015, ignora masurile de protectie a zonelor construite protejate. Atat anularea obligativitatii autorizatiei de construire, cat si desfiintarea oricarei forme de sanctiune a interventiile abuzive sau ilegale, sunt dispozitii care vin in contradictie cu politicile europene actuale de protectie a patrimoniului”, a explicat arh. Serban Sturdza.

 

Potrivit opiniei reprezentantului OAR Bucuresti, plecand de la aceasta premisa falsa, propunerea legislativa separa art. 3, alin.(1), lit.b) - ce trateaza patrimoniul construit in mod unitar in legea actuala - in doua litere, respectiv lit. b): "Lucrari de construire, reconstruire, extindere, reparare, consolidare, protejare, restaurare, conservare precum si orice alte lucrari, indiferent de valoarea lor, care urmeaza sa fie efectuate la constructii reprezentand monumentele istorice, inclusiv la anexele acestora identificate in acelasi imobil-teren si/sau constructii" si lit. b1): "Lucrari de construire, reconstruire, extindere, reparare, consolidare, protejare, restaurare, conservare precum si orice alte lucrari, indiferent de valoarea lor, care urmeaza sa fie efectuate la constructii amplasate in zone construite protejate si in zone de protectie a monumentelor, stabilite prin documentatii de urbanism aprobate potrivit legii". Mai departe insa, articolele Legii nr. 50 in care se introduc restrictii sau se prevad sanctiuni referitoare la art. 3, alin.(1), lit. b) nu sunt corelate cu noua forma, in care apare lit. b1). Omisiunea lit. b1) are consecinte negative majore. "In zonele protejate si in cele de protectie devin posibile o serie intreaga de interventii interzise pana acum. Potrivit art. 11, devin permise lucrari care pana acum erau supuse obligativitatii autorizatiei de construire, precum:

 

Sanctiunile referitoare la incalcarea legii in zonele protejate si de protectie au disparut din noul proiect de lege. Astfel, conform articolului nr. 26 din normativ, devin permise lucrari care pana acum erau supuse obligativitatii autorizatiei de construire, precum:

Mai mult, avizul Ministerului Culturii pentru lucrari in zonele protejate si in zonele de protectie ale monumentelor nu mai este necesar. Se creeaza, astfel, o contradictie cu prevederile Legii nr.422 privind protejarea monumentelor istorice. "Conform art. 28, nu mai este necesar avizul Ministerului Culturii sau a serviciilor deconcentrate pentru realizarea de interventii asupra cladirilor din zonele protejate. In concluzie, pornind atat de la legislatia romaneasca pentru protectia patrimoniului in vigoare, precum si de la conventiile internationale la care Romania a ales sa adere, este de obligatia autoritatilor abilitate sa asigure prin orice mijloc protectia patrimoniului, iar una dintre principalele metode este asigurarea unui cadru legislativ favorabil conservarii zonelor istorice in vederea transmiterii acestora catre viitoarele generatii. Consideram ca, prin modificarile aduse legii nr. 50, Romania nu indeplineste datoria la care s-a angajat, ci din contra, face opozitie legislatiei europene. Noile modificari prezinta un factor de risc real pentru zonele construite protejate, prin acceptarea interventiilor neavizate, cu efecte ireversibile asupra calitatii peisajului istoric si cultural urban, deja alterat de urbanismul derogatoriu practicat cu girul autoritatilor locale", a conchis arh. Serban Sturdza. In scopul evitarii crearii unui astfel de cadru legislativ, permisiv interventiilor inoportune, OAR Bucuresti a solicitat Camerei Deputatilor revizuirea textului de lege si corelarea integrala a acestuia, in toate articolele afectate de separarea cladirilor istorice in celor doua alineate.