La sfarsitul lunii iunie, Ministrul Finantelor a declarat intentia Guvernului de a elimina facilitatile fiscale acordate unor categorii de persoane, inclusiv angajatilor din domeniu constructiilor. Intre timp intentia pare a capata materialitate.

Initiativa a provocat reactii din partea asociatiilor patronale si organizatiilor sindicale din constructii care, pe buna dreptate, se tem de impactul negativ pe care masura il va genera intr-un domeniu care, desi pare a fi unul favorizat de investitiile alocate din fondurile comunitare, este in continuare grav afectat de exodul fortei de munca si de crestea fara precedent a costurilor din ultimii ani.

 

Potrivit informatiilor diseminate in spatiul public, eliminarea facilitatilor ar urma sa se produca in doua etape accelerate: 1 septembrie 2023 si 1 ianuarie 2024.

Aceasta cu toate ca, daca ne amintim bine, facilitatile fiscale in domeniul constructiilor introduse prin OUG nr. 114/2018, aveau aplicabilitate in perioada 1 ianuarie 2019 - 31 decembrie 2028 inclusiv.

De altfel, conform PNRR - Componenta 8 Reforma fiscala si reforma sistemului de pensii - reducerea treptata a stimulentelor fiscale pentru personalul angajat in sectorul constructiilor urma sa se realizeze progresiv incepand cu anul 2025 pana la sfarsitul anului 2028.

 

Apare, astfel, tot mai des intrebarea - Este oare corecta masura pe care Guvernul se pregateste sa o aplice?

 

Evident, nu stim raspunsul. Credem ca nu exista unul sau, daca exista, probabil sunt mai multe care difera in functie de perspectiva si de profunzimea argumentele care, intr-o dezbatere publica reala, ar putea sa iasa la iveala.

Stim insa ca, la prima vedere, eliminarea facilitatilor cu aplicarea imediata de la 1 septembrie anul in curs, reprezinta o masura care poate intra in conflict cu o serie de principii si norme constitutionale.

 

In primul rand (lucru cu care aproape ne-am obisnuit), masura se loveste de principiul suprematiei legii, transpus la nivel infraconstitutional prin principiul predictibilitatii si certitudinii normelor fiscale. In aplicarea acestor principii, Codul fiscal (art. 4) prevede ca orice modificare ce implica eliminarea sau reducerea facilitatilor fiscale, va intra in vigoare cu data de 1 ianuarie a fiecarui an si va ramane nemodificata cel putin pe parcursul acelui an.

 

Apoi, eliminarea facilitatilor in cursul acestui an si, in orice caz, mai devreme de anul 2025, trebuie verificata si analizata si din perspectiva principiul constitutional al securitatii juridice si increderii legitime.

 

Atat angajatii, cat si societatile din constructii aveau, daca nu o certitudine, cel putin o asteptare legitima ca facilitatea se va aplica pana in anul 2028, conform prevederilor OUG 114/2018, cu posibilitatea ca acestea sa fie reduse treptat abia din 2025, asa cum prevede PNRR. Pe aceleasi considerente se poate sustine incalcarea obligatiilor statului privind sistemul de impunere, astfel cum sunt consacrate de art. 56 si 139 din Constitutie. Statul are obligatia de a stabili un sistem de impunere fundamentat pe lege, deci pe un cadru legislativ riguros reglementat, clar si coerent, care sa asigure previzibilitate atat pentru contribuabil, cat si pentru stat.

 

Iar lista poate continua. De exemplu, eliminarea facilitatilor poate conduce inclusiv la incalcarea dreptului de proprietate privata, cata vreme instituie un climat de insecuritate juridica si afecteaza in primul rand venitul angajatilor din sectorul constructiilor, iar apoi, situatia financiara a societatilor din domeniul constructiilor, astfel cum a fost previzionata pentru anul 2023 si anii urmatori.

 

Trecand peste aspectele ce tin de fondul problemei de (ne)constitutionalitate, eliminarea facilitatilor, astfel cum este anuntata la acest moment, ridica si provocari ce tin de procedura prin care aceste modificari pot fi supuse controlului Curtii Constitutionale.

Cum intentia este ca prima etapa de eliminare sa aiba loc la 1 septembrie 2023, iar in prezent ne aflam in vacanta parlamentara, modificarile urmeaza a fi, cel mai probabil, adoptate pe calea unei ordonante a Guvernului de modificare a Codului fiscal. Cum ordonantele, spre deosebire de legi, nu pot fi suspuse controlului de constitutionalitate inainte de a fi adoptate, singura solutie ramane formularea unei exceptii de neconstitutionalitate, dupa intrarea in vigoare a ordonantei.

 

Totusi, uneori, ca si in cazul de fata, identificarea cadrului procesual in care persoanele vatamate pot invoca exceptia de neconstitutionalitate este dificil de realizat.

Dupa intrarea in vigoare a modificarilor Codului fiscal, pentru a evita sanctiunile fiscale deloc de neglijat, cel mai probabil, constructorii se vor conforma si vor retine si plati impozitul pe venit si CASS. In aceste conditii, nu va exista un act administrativ fiscal care sa poata fi atacat intr-un litigiu in cadrul caruia sa se ridice exceptia de neconstitutionalitate.

 

In lipsa unui litigiu, caile de sesizare a Curtii Constitutionale sunt limitate. Pe de-o parte, Legea contenciosului administrativ prevede posibilitatea formularii unei actiuni pentru acordarea de despagubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonante ale Guvernului, insotite de exceptia de neconstitutionalitate. Dar, o astfel de actiune apartine persoanelor care au suferit o vatamare directa, iar in cazul de fata cei care sunt direct prejudiciati de pierderea facilitatii sunt angajatii, cei care datoreaza impozitul pe venit/contributia de asigurari sociale de sanatate, iar nu constructorii. De aceea, o astfel de actiune ar apartine mai degraba organizatiilor sindicale, iar nu societatilor.

 

Poate totusi aceste probleme procedurale vor fi rezolvate la initiativa Avocatului Poporului care are posibilitatea de a declansa controlul de constitutionalitate fara a fi necesara demararea unui litigiu. Ramane, insa la latitudinea Avocatului Poporului daca va sesiza Curtea Constitutionala.

Mai trebuie amintit ca, inclusiv in cursul anului precedent, Guvernul a adus o serie de modificari Codului fiscal menite sa restranga si, in unele cazuri, chiar sa elimine facilitatile fiscale in domeniul constructiilor. Prin OG nr. 16/2022, adoptata in luna iulie 2022, s-au modificat conditiile acordarii scutirii la plata impozitului pe venit. Modificarile aduse de OG 16/2022 duceau la pierderea facilitatii pentru constructorii care realizau venituri in strainatate din alte activitati decat cele din domeniul constructiilor. Mai mult, OG 16/2022 a diminuat plafonul de aplicare a facilitatii fiscale de la 30.000 lei la 10.000 lei. Si aceste masuri erau, in opinia noastra, supuse unor riscuri de neconstitutionalitate.

 

Ulterior, Legea nr. 370/2022 a aprobat cu modificari OG nr. 16/2022, in sensul ca a pastrat diminuarea pragului la 10.000 lei, dar a redefinit conditiile pentru acordarea facilitatii prin raportare doar la activitatea desfasurata pe teritoriul Romaniei.

Poate ca si lipsa unor reactii adecvate la acel moment incurajeaza acum repetarea unor masuri cu efecte amplificate.

 

In fine, o analiza de constitutionalitate a eliminarii facilitatilor fiscale pentru domeniu constructiilor (si nu numai), depinde de modalitate concreta in care masura va fi adoptata.

Fara dubiu, insa, o astfel de masura va afecta constructorii care vor fi nevoiti fie sa faca eforturi pentru pastrarea nivelului salariului net la cel din perioada anterioara, fie sa se confrunte cu o si mai accentuata lipsa a fortei de munca. Iar solutia vehiculata de Guvern pentru ca muncitorii sa nu paraseasca tara -majorarea salariului minim brut in constructii de la 4.000 la 4.500 lei - nu ar face altceva decat sa puna o presiune suplimentara pe constructori.