La patru ani si jumatate de la semnarea ei la Paris, Romania ratifica si ea Conventia multilaterala pentru implementarea in cadrul tratatelor fiscale a masurilor legate de prevenirea erodarii bazei impozabile si a transferului profiturilor. Documentul actioneaza ca un protocol ce vizeaza modificarea mai multor tratate fiscale, incercandu-se, astfel, crearea unui mecanism general si eficace prin care sa poata fi evitate renegocierile bilaterale ale tratatelor de evitare a dublei-impuneri. Dar, total inexplicabil, Romania a ales sa nu aplice prevederile Conventiei referitoare la arbitraj, cele la care contribuabilii pot apela atunci cand considera ca au fost impozitati contrar prevederilor unui tratat de catre jurisdictiile contractante, iar autoritatile fiscale statale nu reusesc sa ajunga la un acord amiabil in acest sens. Ce efecte ar putea avea aceasta implementare incompleta asupra companiilor?

Conventia multilaterala modifica tratatele fiscale incheiate de doua sau mai multe tari si introduce mai multe prevederi si masuri ce impiedica transferarea in mod artificial a profiturilor catre alte jurisdictii. Astfel, desi Conventia multilaterala reprezinta un pas in directia corecta pentru eliminarea problemei erodarii bazei impozabile si a transferurilor profiturilor, oferind mai multa previzibilitate si claritate legislativa, modalitatea in care Romania a ratificat-o nu aduce totusi beneficiile la care contribuabilii sperau, mai ales cele care ar fi tinut de eliminarea efectiva a dublei-impuneri (companiile sunt impozitate in doua state pentru acelasi venit).

Mai exact, Romania va implementa in cadrul tratatelor sale fiscale vizate dispozitii precum: modificarea preambulului din acordurile fiscale, pentru a include in mod expres ca, desi scopul tratatelor este evitarea dublei-impuneri, aplicarea acestora nu poate in niciun caz crea oportunitati de neimpozitare, impozitare redusa sau de evitare a impozitarii. Astfel, se incearca eliminarea posibilitatii unui contribuabil de a se sustrage de la plata impozitelor prin interpretarea coroborata a unor neconcordante din legislatia fiscala sau prin exploatarea unor prevederi lacunare sau neclare dintr-un anumit tratat.

Odata cu aplicarea Conventiei, vor fi eliminate si beneficiile acordate contribuabilului printr-un tratat fiscal de eliminare a dublei-impuneri, daca se va constata ca scopul sau unul dintre scopurile principale pentru incheierea oricarui aranjament sau tranzactii de catre contribuabil a fost tocmai obtinerea respectivelor beneficii. Masura este menita sa descurajeze tranzactiile artificiale efectuate in vederea obtinerii unei impozitari mai reduse intr-un alt stat, in conditiile in care activitatea generatoare de profit a fost efectuata in celalalt stat.

Ramane de vazut, desigur, care va fi modalitatea practica prin care autoritatile fiscale vor analiza in ce masura o anumita tranzactie a fost efectuata cu scopul de a beneficia de o scutire sau diminuare de impozit, daca luam in considerare controversele deja existente in materie fiscala privind criteriile luate in considerare de organele fiscale cand reincadreaza sau nu iau in considerare o tranzactie in conformitate cu art. 11 din Codul Fiscal.

Tot prin Conventie vor fi introduse reguli referitoare la impozitarea dividendelor platite de o societate rezidenta. Spre exemplu, se prevede ca scutirea de impozit sau impozitarea redusa a dividendelor va avea loc doar in masura in care beneficiarul detine capitalul generator de dividende pentru o perioada mai mare de 365 de zile, eliminandu-se posibilitatea de a efectua transferuri de capital intre societati afiliate, cu scopul de a beneficia de scutirea de impozit pe dividende intr-un anumit stat.

Dar, alegerea Romaniei de a nu opta la acest moment pentru solutionarea divergentelor dintre state prin arbitraj (respectiv, printr-un tribunal arbitral compus din persoane fizice cu experienta in aspecte de drept fiscal international), creeaza un dezavantaj considerabil contribuabililor, care se vad, astfel, lipsiti de un instrument esential pentru constrangerea statelor in aplicarea unui tratament fiscal corect si coerent. Practic, fara arbitraj, daca jurisdictiile contractante nu reusesc sa se inteleaga amiabil (aspect extrem de prezent in practica), nu exista nicio modalitate de deblocare a situatiei, iar contribuabilul este singurul prejudiciat.

Intrarea in vigoare a Conventiei pentru Romania, va avea loc in termen de trei luni de la data la care Ministerul Finantelor va depune la OCDE instrumentul de ratificare al Conventiei. Nici Legea nr. 5/2022, prin care a fost ratificata Conventia, si nici Ministerul Finantelor nu au indicat cand va avea loc depunerea efectiva a instrumentului de ratificare. Potrivit informatiilor OCDE, acest lucru nu s-a intamplat pana la ora actuala.

Ulterior intrarii in vigoare a Conventiei, este esential ca societatile cu prezenta multinationala care vor sa aplice dispozitiile din anumite tratate fiscale sa le coroboreze singuri (sau cu ajutorul consultantilor) cu prevederile Conventiei multilaterale, deoarece Romania nu are obligatia, ci doar dreptul de a dezvolta versiuni consolidate ale tratatelor, astfel cum au fost modificate.

Nu putem spera decat faptul ca Romania, dandu-si seama intr-un final ca dubla-impunere reprezinta in continuare o problema reala pentru contribuabilii cu prezenta multinationala si, in consecinta, si pentru statul roman, prin diminuarea investitiilor straine, vor adopta si celelalte instrumente utile prevazute de Conventie pentru eliminarea dublei-impuneri, cum ar fi procedura arbitrajului.